Ideea, vehiculată de unul dintre cei mai faimoși filozofi din Italia, Giorgio Agamben, aduce în prim plan o problemă teribilă: puterea nelegitimă, deghizată în supraveghere și expertiză.
Agamben a început să folosească site-ul editorului său, Quodlibet , pentru a critica „despotismul tehnico-medical” pe care guvernul italian îl punea în aplicare în perioada pandemiei coronavirusului, prin carantine și închideri. “Urgența declarată în sănătate publică înlocuiește narațiunea discreditată a „experților în securitate națională” ca pretext pentru retragerea drepturilor și a vieții private de la cetățeni. „Biosecuritatea” servește acum ca un motiv pentru care guvernele să guverneze în termeni de „cele mai grave cazuri”.
Aceasta înseamnă că nu există niciun nivel de cazuri sau decese sub care blocarea unei întregi națiuni de 60 de milioane să devină lipsită de rezonabilitate. Multe guverne europene, inclusiv cele din Italia, au dezvoltat aplicații naționale de urmărire a contactelor care le permit să-și urmărească cetățenii folosind telefoane mobile. Astfel de inovații tind să fie cele pe care le agitau deja elitele sau care se aliniază intereselor lor”, se arată în postările colectate ale lui Agamben într-un volum extins numit „Unde suntem acum? Epidemia ca politică.” Poziția sa asupra coronavirusului i-a afectat reputația în Italia, scrie The New York Times.
A fost criticat vehement de Paolo Flores d’Arcais, influentul redactor al bimensualului MicroMega, în timp ce ziarele La Repubblica , Corriere della Sera și Il Foglio l-au numit “negaționist”, un cuvânt rezervat în general celor care neagă Holocaustul. La fel de neașteptată ca aceste repudieri a fost receptivitatea bruscă față de filozofia lui Agamben în paginile La Verita și Il Giornale , publicații apropiate de Liga lui Salvini. De asemenea, afirmațiile filozofului Italian ar putea suna ca un clopot de alarmă pentru unii americani: el a fost profesorul care, în 2004, în culmea „războiului împotriva terorismului”, s-a declarat atât de alarmat de noile cerințe de amprentare a SUA pentru vizitatorii străini, încât a renunțat la un post la Universitatea New York. Giorgio Agamben a avertizat că o astfel de colectare de date nu se transfera decât ca o măsură de urgență, dar inevitabil (și inadmisibil) ar deveni o parte normală a vieții pe timp de pace.
