Așezați într-un rând nesfârșit, sute de italieni așteaptă să primească un pachet de alimente de la asociația Pane Quotidiano din Milano. Scene șocante în capitala Lombardiei, una dintre cele mai prospere regiuni din Europa – dar pandemia le-a stransformat în cotidian.
„Mi-e rușine să vin aici, dar altfel nu aș avea ce să mănânc”, a spus Giovanni Altieri, în vârstă de 60 de ani. Și-a pierdut slujba de portar într-un club de noapte, închis din cauza Covid-19. Peste 3.500 de persoane frecventează zilnic cele două puncte de distribuție ale Pane Quotidiano, care primește surplusuri de alimente de la multe companii, precum și donații anonime de la cetățeni. Asociația a trebuit să-și închidă ușile în timpul închiderii în martie și aprilie: „A fost prima dată în 123 de ani de istorie, chiar am rezistat războaielor!”, spune vicepreședintele Luigi Rossi.
Fețe ascunse
La coadă, unii își ascund fețele cu o eșarfă sau o pungă de plastic, de teama să nu fie recunoscuți. Mulți pleacă cu mai multe pachete, câte unul pentru fiecare membru al familiei. Conțin lapte, iaurt, brânză, fursecuri, zahăr, ton, kiwi, tiramisu și pâine. Epidemia a împins anul trecut un milion de oameni sub pragul sărăciei în Italia, inclusiv 720.000 din nordul bogat – nemaivăzut până acum, notează France Presse.
Numărul persoanelor sărace din Italia a crescut la 5,6 milioane, atingând un nivel record de 15 ani, potrivit Institutului Național de Statistică.Chiar dacă rata sărăciei rămâne mai mare în sud, cu 11,1% din populație față de 9,4% în nord, diferența se micșorează. „Cozile au crescut odată cu Covid, există mai mulți tineri și mai mulți lucrători nedeclarați care nu au dreptul la servicii sociale. Și acum există și membri ai clasei de mijloc, din lumea divertismentului sau a evenimentelor. Îi recunoaștem pentru că se îmbracă mai îngrijit, este o chestiune de demnitate”, mărturisește unul dintre voluntarii Pane Quotidiano, Claudio Falavigna, în vârstă de 68 de ani. Lombardia, epicentru în februarie 2020 al pandemiei care a ucis 100.000 de oameni în Italia, cântărește 22% din produsul intern brut al peninsulei. Înainte de epidemie, în 2019, regiunea, unde se află numeroase grupuri industriale mari, avea un venit pe cap de locuitor de 39.700 de euro, cu mult peste media europeană.
Șoc pandemic
Ce s-a întâmplat de atunci? „Șocul pandemiei a redus la zero veniturile mai multor categorii de lucrători, în special a celor independenți care sunt numeroși în orașele din Nord”, a comentat David Benassi, profesor de sociologie la Universitatea Bicocca din Milano. În plus, programul de ajutoare sociale a fost implementat în 2019 mai mult pentru regiunile sudice, iar familiile care au căzut în sărăcie în 2020 în Lombardia nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de acest ajutor. Între timp, cozile din fața Pane Quotidiano se îngroașă. “Datorită Covidului, totul este închis. Nu mai găsesc un loc de muncă nicăieri”, deplânge Amina Amale, 52 de ani, menajeră șomeră, înainte de a pleca cu pachetul cu alimente sub braț.
