La toate negocierile la care a participat Coalitia Nationala Siriana de Opozitie, un singur mesaj catre aceasta l-au repetat toti mai marii lumii: Uniti-va!
L-au repetat obsesiv, dand impresia ca opozitia siriana e divizata. Ca nu este asa, cel mai bine se vede in orasele turcesti de granita, Reyhanli, Antakya.
Unde nu ajung banii organismelor internationale
Sirieni din toata lumea vin cat mai aproape de poporul lor, sa-i intinda o mana de ajutor. Unii stau mai mult, altii mai putin, dar niciodata nu vin cu mana goala. In toata zona de granita cu Siria, impregnata cu suferinta refugiatilor, ranitilor, orfanilor, nu se simte niciun miros de ajutoare umanitare internationale. Milioanele de dolari, de euro, anuntate de marile puteri pentru ajutorarea populatiei siriene, nu si-au facut aparitia pe acolo pe unde este intr-adevar nevoie. Numai sirienii, care nu asteapta mila internationala, inchiriaza si cumpara case pentru a le transforma in spitale, in ateliere pentru confectionat membre artificiale. Fac asociatii pentru ajutorarea celor care, in interiorul tarii, au ramas fara nimic. Amenajeaza spitale de campanie si in interiorul tarii, in locul spitalelor bombardate de trupele lui Bashar al-Assad. Pentru ca, adesea, moartea nu acorda „derogari”, ca ranitii sa strabata zeci de kilometri, sa ajunga in spitalele din Turcia.
Spitalele siriene din spatele frontului
„Orient” este denumirea unui grup de spitale din spatele frontului, sub managementul doctorului Mohamed Ammar Martini, originar din Idleb. In aceste spitale, tratamentele sunt, bineinteles, gratuite. „Bashar mi-a luat casa, mi-a luat banii, mi-a luat clinica si laboratorul pe care-l construisem timp de 20 de ani, dar nu mi-a luat demnitatea. Nici mie, nici poporului meu”, spune dr. Martini. Ultima cladire pe drumul ce duce spre punctul de granita a fost inchiriata si transformata in spital. Il intreb daca aici au fost tratati si luptatori din armata lui Bashar. „Bineinteles. O multime. Exact in momentul acesta, nu avem, dar daca se da vreo lupta, este imposibil sa nu ajunga si soldati din armata lui Bashar. Intai li se acorda ajutorul de urgenta in spitalele de campanie cele mai apropiate de locul unde s-au dat luptele, apoi ajung pe aici, la recuperare”. „Impreuna cu ceilalti, cu inamicii?” „La spital ajung raniti, care nu mai sunt nimic altceva decat oameni care sufera. Sunt tratati la fel, daca asta ati vrut sa intrebati”. „Si ce se intampla cu ei dupa ce se fac bine? Devin prizonieri?” „Vin rudele si ii iau acasa”.
De departe cele mai cutremuratoare cazuri sunt cele in care victimele sunt copii. Dr. Martini, membru al Uniunii Sirienilor pentru Ajutor Medical si al Medicilor pentru Drepturile Omului, care documenteaza cazurile de tortura si rele tratamente, are un album terifiant cu fotografii ale unor copii atat de grav raniti, incat nu se pot publica astfel de poze fara a traumatiza cititorul. Cum proprietarul casei unde a functionat spitalul Orient a revendicat cladirea, sponsorul proiectului Orient, Ghassan Abbod, a cumparat un bloc in constructie.
Dr. Martini a angajat o echipa de muncitori care lucreaza contra cronometru pentru a da noul spital in folosinta. Pentru ca ce e mai greu, luptele finale pentru caderea regimului lui Bashar al-Assad, inca nu s-au dat. Ar avea nevoie de ajutor international? „Orice ajutor e binevenit, dar nu ne permitem sa stam si sa-l asteptam!” Si acestea nu sunt singurele spitale ridicate de sirieni in Reyhanli.
Cititi in ziarul de maine „Mutilatii de razboi, oamenii din afara statisticilor internationale”.
