Atata plictiseala la nivel international cu Siria asta! Organismele mai mult sau mai putin guvernamentale se impiedica in pragul Rusiei si Chinei, care sustin regimul sangeros al lui Bashar al-Assad, si-si gasesc de lucru prin alta parte.
Mai nou, tarile vecine Siriei se bucura de ajutoare, pentru a face fata „crizei siriene”. Criza o fi fost la inceput, acum e un adevarat genocid: peste 120.000 de morti, peste un milion de refugiati in afara Siriei si peste doua milioane de persoane dislocate in interior, oameni care nu mai stiu pe unde sa fuga din orasele si localitatile distruse de bombardamentele armatei guvernamentale.
„Romania-Russia”, big problem!
Mass media internationala si-a mutat interesul spre Coreea de Nord, pe unde isi scalda navele de razboi SUA, dupa ce si le-au retras din Mediterana, lasand rusul sa-si faca damblaua. Ca sa stii ce se mai intampla in Siria, musai sa te duci pana acolo, sa iei informatii de la fata locului. Pana in Antakya, un singur lucru trebuia sa-mi dea de gandit. Anume, pasaportul meu de Romania. Si faptul ca sunt cetatean roman. Daca le vorbesti turcilor in engleza, pentru ca iti vine mai usor decat sa-ti scrantesti limba cu „tuvalet nerede” („unde e toaleta?”), iti intorc spatele si te lasa cu picioarele incrucisate. Deci, „ingiliz, sorunu”! Adica, problema.
Ca sa nu-mi prapadesc rinichii, m-am hotarat sa vorbesc in engleza, dar sa adaug imediat ca sunt din Romania. Wow!, cum ar zice englezul. Problema si mai mare. „Romania-Russia”, iti trantesc turcii! Si iar iti intorc spatele! Aceasta asociere nefericita intrata adanc in capul tuturor, cale de doua mii de kilometri, avea sa ma lase fara subiectul principal pentru care ma urnisem la drum. Si anume, Tabara Atma, aflata pe teritoriul sirian, la 500 de metri de granita cu Turcia. Tabara pentru care ziarul „National” facuse o campanie pentru deblocarea trimiterii de ajutoare materiale, cu TIR, cu insemne ale Inaltului Comisariat ONU pentru Refugiati, Crucea Rosie, Salvati Copiii etc. Adica ale organismelor astea internationale abilitate sa intervina imediat pentru a ajuta oamenii aflati in nevoie. Dar care, in cazul Siriei, iti sar imediat in ajutor cu… niste conturi, ca sa pui banii acolo, ca altceva nu sunt abilitate sa faca. Iar taberele in care sirienii sunt refugiati in propria tara nu beneficiaza de marinimia internationala, fiind in zona de razboi. Daca intri, autoritatile turce nu-si asuma responsabilitatea pentru siguranta personala. Ba mai mult decat atat, cel care indrazneste sa te treaca granita mai intra si la puscarie daca ti se intampla ceva. Asa ca cel mai bine, pentru toata lumea in afara de oamenii lipsiti de orice sprijin din tabara, este sa nu te duci acolo. Sa te faci ca nu vezi suferinta acelor oameni.
Cercul de protectie
Paradoxal, sirienii, tradati de comunitatea internationala, lasati fara niciun sprijin, blamati de intoxicarile presei occidentale, nu si-au uitat proverbiala ospitalitate si grija fata de strainul care vrea sa le calce „pragul”. Si isi fac o datorie de onoare in a-i asigura protectie si confort. Si cand vorbesc de protectie, ma refer la un „cerc de siguranta” din care, daca iesi, esti imediat introdus inapoi. Ma refer la faptul ca nu esti scapat nicio clipa din ochi, nici cand insotitorii iti dau impresia ca nu sunt atenti la ceea ce faci. La inceput nici nu intelegi de ce ai nevoie de atata protectie, care te incomodeaza. Insa, cum ajungi in Reyhanli, orasul din care se trece dincolo, in Siria uitata de lume, incepi sa simti confortul acestei protectii. Iar pentru ajungerea mea in deplina siguranta in Reyhanli, le multumesc lui Ahmed si Rabiaa, trimisii cu ajutoare pentru refugiati din partea Clubului Sirienilor din Romania. In oras, suspiciunea pluteste in aer si se citeste pe chipurile trecatorilor. Este imposibil sa treci neobservat. Iar privirile acestor oameni sunt grele si intunecate. Te cantaresc, esti prieten sau dusman, ai venit sa ajuti sau sa spionezi, ai intentii bune sau vrei sa plasezi vreo bomba, daca tot stai langa o masina cu numere de Romania, iar Romania, pentru ei, inseamna Rusia inamica?! Pentru ca zona este intesata de sirieni, inclusiv de luptatori din Armata Siriana Libera, care isi aduc camarazii raniti la spitale.
Cititi in numarul de maine „Ranitii din armata rebelilor si din cea a lui Bashar, tratati in aceleasi spitale”.
