„Ca sa intelegeti tragedia copiilor si poporului sirian trebuie sa intelegeti ceva imposibil de imaginat : nu trebuie sa faci neaparat ceva ca sa fii arestat si torturat de securitatea lui Assad!”
Dr. Al Hakam este un medic foarte respectat in Romania. Insa, securitatea siriana a tot incercat sa-l invete niste „lectii”, de aceea l-a arestat de 11 ori! Practic, de cate ori s-a dus acasa. Pana nu s-a mai dus.
Prea liberal ca sa fie… liber
Al Hakam (nu este numele real, din motive lesne de inteles, de protejare a identitatii) a venit in Romania in 1978 si, la fel ca Akil, personajul din prima povestire a acestei campanii, a gasit aici o societate mult mai deschisa decat in Siria lui Hafez al-Assad, tatal lui Bashar. Iubea Siria si era foarte mandru de faptul ca poporul sau era tolerant, ghidandu-se dupa principiul ca „daca exista o singura persoana de alta religie, de alta etnie, aceea trebuie pastrata, respectata si ocrotita”.
Provenea dintr-o regiune din vestul tarii, locuita in majoritate de alawiti, grup religios din care facea parte familia Assad. „Nu au fost niciodata probleme. Eram oameni cu totii. Se casatoreau crestini cu musulmani, nu existau tendinte xenofobe, extremiste. Eu proveneam dintr-o familie cu vederi liberale de generatii si nu puteam accepta ca Hafez al-Assad preluase puterea prin forta si se impunea printr-un aparat extrem de crud. Dar trei sferturi din populatie nu iubea acest regim”, povesteste dr. Al Hakam. Datorita convingerilor sale liberale, vorbea… liber. Iar ceea ce spunea era consemnat si pus la dosar. „Il tin minte si acum. Era un dosar albastru, care se tot umplea. La fiecare arestare, constatam ca s-a mai ingrosat! Realmente se stia tot ce-am facut si n-am facut, tot ce-am spus si n-am spus in Romania. Ăsta e aparatul de securitate al familiei Assad!”
Starpirea „gandacilor”, obiectivul securitatii lui Assad
Ca acesti copii, ale caror tragice povesti le-am consemnat in ziar, au incaput pe mana securitatii, nu il mira deloc pe dr. Al Hakam. „Regimul considera ca trebuie sa starpeasca orice <sarsur> (gandac), inainte de <a infesta> mediul cu gandire si actiuni antiregim.” Lui, de cate ori il arestau, asa ii spuneau: „sarsur”! Sa uite ca este un medic respectat in alta tara (altminteri, prietena). In Siria, era doar un „sarsur”. Il luau direct de la granita. Avea celula asigurata. O „camera” de 1,5X1,5 metri, cu veceul „la domiciliu”, mizera si fara aerisire. 15 minute pe zi, gardianul venea si-i deschidea vizorul la usa metalica, zicandu-i: „Sarsur! Trage niste aer!”. Explicit, nu i s-a spus decat ultima data de ce a fost arestat. Fusese, la Iasi, la nunta unui coleg, palestinian din Israel! Pasaportul israelian al acestui coleg suparase securitatea siriana. In rest, de fiecare data ii scoteau dosarul pe masa si-l lasau sa asculte in „liniste” urletele altor detinuti torturati. Si asteptau. Ce asteptau? Familia lui Al Hakam era foarte bogata. Tatal lui stia deja ce are de facut, cand vedea ca fiul nu a ajuns acasa. Lua bani, multi, si se ducea la un general de securitate. Ultima arestare l-a costat 500.000 de lire! La 31 de ani, Al Hakam a fost luat in armata. N-a durat mult pana sa-si dea drumul la gura, spunand unui „coleg”: „Ce democratie in Siria, cu Hafez la putere de 20 de ani?”. De data asta era grav. „Prietenii” unsi de tatal lui i-au spus sa plece urgent din Siria si sa nu se mai intoarca. Ceea ce a si facut.
„Daca un arab se razbuna dupa 40 de ani, inca e prea devreme!”
Era in 1992! S-a mai dus in Siria abia in decembrie anul trecut. Ii era dor. Ii murisera parintii, fratiis, si el nu putuse sa fie prezent la inmormantarea lor. Armata Siriana Libera l-a dus in siguranta acasa. „Pot sa va spun ca, pentru prima data, m-am simtit cu adevarat mic. Mic si neinsemnat in fata acestor oameni, care, nestiuti, isi dau viata ca poporul sirian sa fie asa cum ii e spiritul: liber. Iar Bashar, daca avea o umbra de demnitate in el, ar fi trebuit sa nu aduca tara la dezastru. Stragia din afara era ca Siria sa fie la pamant, distrusa pentru 30 de ani. Bashar n-a facut altceva decat sa contribuie la reusita strategiei impotriva careia lupta, dupa cum spune el. Cine e vinovat pentru moartea si durerea atator oameni? Sa nu se uite o vorba: <Daca un arab se razbuna dupa 40 de ani, inca e prea devreme!>”
Conform UNHCR-Romania, numarul de cereri de azil depuse de sirieni in Romania din 1991 pana in 28 februarie 2013 este de 744, din care cele mai multe au fost depuse in ultimii doi ani. Adica de cand, in ciuda relatiilor de prietenie, nu s-a mai putut inchide ochii la atrocitatile regimului.
UNHCR a decretat „stare de catastrofa absoluta” in Siria
Pragul de un milion de refugiati sirieni, inregistrati sau ajutati ca atare, a fost atins, a anuntat Inaltul Comisariat pentru Refugiati al ONU (UNHCR). „Cu un milion de persoane care au fugit, milioane de persoane stramutate in interiorul tarii si mii de persoane care traverseaza frontierele in fiecare zi, Siria a intrat in spirala unei catastrofe absolute”, a declarat Antonio Guterres, inaltul comisar pentru refugiati, intr-un comunicat difuzat de la Geneva. Numai de la 1 ianuarie sunt 400.000 de refugiati sirieni in plus. „Sunt traumatizati, nu mai au nimic, si-au pierdut membri ai familiilor, aproximativ jumatate dintre refugiati sunt copii, majoritatea cu varste mai mici de 11 ani”, a subliniat UNHCR intr-un comunicat. In acest caz, organismele internationale abilitate ar trebui sa sprijine si donatiile materiale, transporturile umanitare, nu numai donatiile in bani. Pentru ca oamenii sunt dispusi sa ajute, numai sa li se permita!
