La 9 mai 1939, statuia ecvestră a lui Carol I, monument realizat de sculptorul croat Ivan Mestrovici, este dezvelit cu prilejul serbărilor centenarului nașterii Majestății Sale. Serbările au ținut trei zile, 8,9 și 10 mai, ultima zi fiind dedicată Zilei Naționale, Zilei Regalității.
La evenimentul din 9 mai participă extrem de entuziasmat și Carol al II-lea, care apreciază lucrarea drept „frumoasă şi impunătoare, o adevărată operă de artă”. De față mai este și Marele Voievod de Alba Iulia, viitorul Rege Mihai I. Se oficiază o ceremonie religioasă, primul ministru Armand Călinescu ține un discurs, urmat de cel al Regelui Carol al II-lea. Mai vorbesc și alți invitați, inclusiv istoricul Nicolae Iorga. Apoi, defilarea prin fața statuii a trupelor unităților militare din București și banchetul din final. În însemnările sale zilnice, Carol al II-lea nota că, la vremea respectivă, au existat critici severe referitoare la opera lui Mestrovici, „cea mai ridicolă dintre toate fiind aceea că Regele Carol e cu capul gol”. De precizat că soclul statuii a fost realizat din granit roșu, fiind opera arhitecților Ionescu și Cucu. A doua zi după ce bucureştenii şi-au putut admira noul monument, serbările au continuat, scrie Ioana Pârvulescu, iar Carol al II-lea a notat în jurnalul său că „oamenii au fost extrem de emoţionaţi, mulţi plângeau, chiar și oamenii serioşi”. Din nefericire, statuia lui Carol I va sta pe soclu numai 8 ani. În noaptea de 30 spre 31 decembrie 1947, imediat după ce Regatul României devine Republică Populară, opera lui Mestrovici va fi dată jos. Pe 30 decembrie, Regele Mihai semnase abdicarea, forțat de vremuri și de pistolul lui Petru Groza. Dovezile de până acum arată că la dărâmarea statuii ecvestre din Piața Palatului comuniștii au folosit un tanc de război. Există mărturia sculptorului Dumitru Demu care povestește că „pieptul puternicului cal de bronz fusese închingat. Un lanț lung și gros îl lega de un tanc greu al armatei, care trăgea cu disperare să-l răstoarne. Zgâlțâiturile repetate biruiră în sfârșit statuia. Picioarele metalice se îndoiră și statuia se zdrobi de pavaj. După care, tancul o târî într-un zgomot de pietre smulse și un puternic scrâșnet de metal cărat pe asfalt”. Legenda spune că statuia ar fi fost topită și că bronzul obținut ar fi fost utilizat, în 1962, la ridicarea statuii lui Lenin (sculptor Boris Caragea), dezvelită în fața Casei Scânteii, Casa Presei de azi. În decembrie 2010, după mai bine de 60 de ani, o reconstituirea a vechii statui este dezvelită în același loc, în prezența Principesei Margareta. Opera sculptorul Florin Codre, amplasată pe un piedestal de şase metri, a costat peste 3 milioane de euro. La scurt timp, rudele regretatului artist Ivan Mestrovici au reclamat faptul că statuia lui Codre e un plagiat. Sculptorul român a răspuns că există mari diferențe: „El l-a făcut un «stăpân», cu mâna în şold, venit din cer, absent. Al meu e un rege activ, dăruit, înfipt în şa. Mestrovici a mers pe o lungime enormă a calului, pe orizontală şi pe verticală, iar la mine e o piramidă, predomină unghiul de 65 de grade”.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
