“În cele mai multe cazuri, monumentul public este purtătorul unui mesaj, este memorial şi năzuieşte să devină memorabil. Intră în istorie, în istoria unui popor: e un semn nepieritor despre fiinţa lui. E un semn a cărei însemnătate creşte încă odată cu trecerea timpului”, spunea marele sculptor Ion Jalea. Mâine, 27 iunie, se împlinesc 75 de ani de la inaugurarea ansamblului de statui “Rondul” sau “Rotonda Scriitorilor”, o adevărată lecţie de literatură în aer liber.
“Rondul” a fost inaugurat în 1943, în timpul primarului Ion Răşcanu, la iniţiativa filozofului Ion Petrovici (ministrul Instrucţiunii în acea vreme). Ansamblul reprezintă busturile din marmură de Carrara ale scriitorilor: Duiliu Zamfirescu (sculptor Alexandru Călinescu), Alexandru Vlahuţă (Oscar Han), Ion Creangă (Ion Jiga), Ştefan Octavian Iosif (Cornel Medrea), Ion Luca Caragiale (Oscar Spathe), Titu Maiorescu (Ion Dimitriu-Bârlad), Alexandru Odobescu (Miliţa Petraşcu), Mihai Eminescu (Ion Jalea), Vasile Alecsandri (Theodor Burcă), Nicolae Bălcescu (Constantin Baraschi), Bogdan Petriceicu Haşdeu (Mihai Onofrei) şi George Coşbuc (Ion Grigore Popovici). Iată, aşadar, că realizarea statuilor celor 12 scriitori au reunit alţi 12 artişti, maeştri ai sculpturii. Lista scriitorilor a fost întocmită chiar de iniţiatorul ansamblului, existând, la acea vreme, întrebări legate de criteriul care l-a mânat pe Ion Petrovici să decidă cine din crema literaturii merită sau nu un bust în “Rotonda Scriitorilor”. Întrebarea principală a fost de ce Petrovici i-a neglijat pe Creangă şi Slavici? Dacă în cazul lui Slavici putea să intervină faptul că pe atunci nu era extrem de cunoscut, în cazul lui Creangă lumea academică a considerat omiterea acestuia drept una “bizară”. După nişte ani buni, îşi face, însă, loc şi Creangă în “Rond”. Pe soclul lui Octavian Goga. Substituirea vine cumva firesc având în vedere evoluţiile postbelice, bustul lui Goga (care a fost premier între 1937 şi februarie 1938) devenise inoportun, fiind vandalizat într-o noapte şi dat jos de pe soclu.
“De remarcat altminteri unitatea stilistică a ansamblului, pe care sculptori de vârste şi formaţii diferite – de la C. Dimitriu-Bârlad pînă la Miliţa Petraşcu, trecând prin Jalea, Medrea şi Han – au izbutit s-o realizeze. Mai toţi scriitorii sunt înfăţişaţi frontal şi simetric, într-o manieră realist-convenţională. O unică tentativă, nu foarte accentuată, de idealizare simbolică prezintă bustul lui Eminescu. Dar adevăratul şi singurul <<rebel>> se dovedeşte Caragiale: Oscar Späthe l-a reprezentat purtând căciulă, cu capul întors spre stânga şi cu privirea îndreptată în sus. Duhul scriitorului l-a smuls pe sculptor din somnul convenţiei şi i-a dat curaj să sfideze stereotipiile. Bravos, nene Iancule! Ochii bustului tău contemplă neabătut seninul cerului de vară”. (Descrierea aparţine lui Ştefan Cazimir, pentru “România Literară”)
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
