Într-o perioadă în care publicațiile tipărite românești sunt tot mai puține, iar tirajul lor tot mai mic, să ne amintim că, în urmă cu 100 de ani, în prejma făuririi Marii Uniri și a Statului Național Unitar Român, o straduță din centrul Capitalei dădea ora exactă în presa autohtonă.
Fosta uliţă a Sărindarului, strada în pantă care pleacă din Calea Victoriei și dă în Brezoianu, străjuită la stânga de Cercul Militar, iar la dreapta de „Hotelul Luvru” (azi Hotelul Capitol), adăpostea la începutul Secolului XX cele mai importante/populare ziare ale Regatului României. Aici se aflau toate tipografiile și redacțiile marilor jurnale ale Capitalei: Universul, Adevărul sau Dimineața.
Interesant este că, până spre finele veacului 19, pe Sărindar (actuala stradă Constantin Mille) activau case de toleranţă, dintre cele curate. Ulterior, locul a devenit popular pentru locanta „Maiorul Mura” sau pentru Teatrul de Vară „Alhambra”. Să nu uităm de faimoasa terasă „Oteteleșanu”, aflată în imediata apropiere.
În 1884, Luigi Cazzavilan, reporter italian de război, fost voluntar în armata lui Garibaldi, scoate la București un „jurnal de informațiuni mărunte”, iar Universul devine rapid cel mai răspândit ziar al vremii. Totul, grație prețului, a faptului că apărea la vânzare dimineață (în loc de prânz, precum restul) dar mai ales datorită stilului abordat, cu introducerea rubricii „Faptul divers”, a știrilor scrise scurt și a dezvoltării genului reportaj. În plus, vorba lui Cazzavilan, nu era „niţi cu ală, niţi cu ală!”. Sediul inițial, în casa Cazzavilan, de pe Brezoianu 11, corpul de clădire care avea să întregească mai apoi (prin anii ‘30), ceea ce cunoaștem a fi astăzi „Palatul Universul”. În 1888, arhitectul Alexandru V. Beldiman tipărește Adevărul, care apăruse inițial la Iași. Gazeta bucureșteană, un ziar diferit, cu un pronunțat caracter antidinastic. Epoca de glorie a publicației vine, însă, sub conducerea lui Constantin Mille, părintele ziaristicii române moderne. La fel și sediul cel mare, „Palatul Presei și al Artei”, din Sărindar 11, inaugurat în 1898.
În 1904, în acest edificiu superb, proiectat de arhitectul Ștefan Ciocârlan și inspirat după sediul „Figaro” din Paris, se naște Dimineața, inițial ediția matinală a „Adevărului”, „organ de informațiuni și reportagii”, fondat de același Constantin Mille. Urmează în 1909 jurnalul economic Argus (România avea o economie fruntașă în Europa), cu sediul în Sărindar 5. Tot în Sărindar se tipăreau Adevărul Literar, ziarul liberal-opoziţionist Lupta (închis de guvernul Goga, în 1937, împreună cu Adevărul și Dimineața) și revista Facla, înființată de inegalabilul N.D. Cocea.
În final, esența a ceea ce înseamna Sărindarul pentru presa românească în urmă cu 100 de ani este extrasă de Gheorghe Crutzescu, în lucrarea „Podul Mogoşoaiei. Povestea unei străzi”; „Azi, în Sărindar, în fiece clipă telegraful, telefonul, aduc redacţiilor de ştiri din lumea noastră frământată şi trudită. Valuri albe de hârtie vin, unul după altul, să se aştearnă sub rotative, maşinile se învârtesc cu zumzet de albine, pe stradă, camioane grele descarcă suluri de hârtie şi băieții aşteaptă să iasă ediția specială, cu cerneala încă umedă. Cincizeci de mii de ziare ies zilnic din Sărindar, zece vagoane de hârtie se consumă în 24 de ore, paginile imprimate într-o singură zi, puse cap în cap, ar acoperi un drum lung cât Dunărea”.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
