Fresca Ateneului Român, „poemul istoriei românilor” (II)

Pe 26 mai 1938, în prezenţa Regelui Carol al II-lea, a fost inaugurată „cartea deschisă a istoriei naţionale pentru cei ce o privesc”. Anul acesta, în plin an Centenar, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la inaugurarea Marii Fresce a Ateneului Român, Primăria Municipiului Bucureşti, prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, a organizat un eveniment cultural de excepţie, cinstind astfel istoria poporului român, dar şi opera pictorului Costin Petrescu.

Redăm mai jos descrierea celor 25 de scene, aşa cum a formulat-o artistul însuşi, în catalogul inaugurării frescei.

“I. TRAIAN. Se vede un fragment din podul de peste Dunăre de la Severin și legiuni romane ce trec în Dacia. În grupul inițial apare figura ÎMPĂRATULUI TRAIAN ca biruitor, înconjurat de acvilele și statul lui major. El s‑a oprit în fața dezastrului dac și privește în depărtare peste ținuturile ursite stăpânirii lui. Lângă el e chipul lui Apolodor din Damasc.

1. COLONIZAREA DACIEI. Cohortele legionarilor romani pătrund în inima Daciei cucerite, iar la orizont se zărește silueta măreață a Tropeului imperial de la Adam‑Klissi.

III. CONTOPIREA DACO‑ROMANĂ. Plămădirea noului popor daco‑roman este înfățișată printr‑o pioasă idilă ce se petrece lângă o stelă funerară dacă (piatră găsită în săpăturile de la Alba‑Iulia). O tânără dacă, văduvă sau orfană, îngenunchind, aprinde candela pe o piatră de mormânt, pe când un tânăr legionar roman, alături de dânsa, ia parte la acest act.

1. SENTINELA ROMANĂ. Albastrul meridional al cerului ce însoțise ivirea legionarilor romani începe să se acopere de nouri din ce în ce mai întunecoși, anunțând noaptea milenară a năvălirilor barbare. În negura atmosferei apare silueta SENTINELEI ROMANE, ostaș neclintit pe un cal ce‑și înfige copita în pământ, înfruntând cu hotărâre valurile dușmane care‑l amenință: «Vie valuri mari de foc/nici mă vor clinti din loc».
2. NĂVĂLIREA BARBARILOR. Din fundalul orizontului apare vijelia unei fantastice cavalcade de barbari ce vin, se izbesc și cad zdrobindu‑se de rezistența romană.
3. ÎNCEPUTUL VIEȚII ROMÂNEȘTI. Nourii întunecoși încep acum să se risipească și în lumină de soare se înfățișează înjghebarea sfioasă a societății românești. Populația care s‑a coborât din munți își ridică din lemne locaș de închinăciune și‑și cioplește căpriorii unui cămin statornic.

VII. STATORNICIREA. Odată cu așezarea, începe țăranul român să‑și pregătească mijloace individuale pentru apărarea cuprinsului lui: securea și arcul de luptă.

VIII. DESCĂLICAREA. Începuturile modeste de apărare nu vor întârzia să primească întărire mai organizată. De peste munți se ivește un CAVALER înarmat, însoțit de tovarăși în coifuri și zale. Așteptatul oaspete a «DESCĂLICAT» aici, iar populația băștinașă, mare și mic, îl primește în toată cinstea cu «pâine și sare».

1. STATUL MILITAR. Societatea românească oțelită în lupte își organizează mai apoi o armată vrednică de temut. MIRCEA CEL BĂTRÂN, întemeietorul Statului Militar, poate sta de vorbă pe același picior cu trimișii puterii turcești. În preajma corturilor oastei românești, se înalță de astă dată în lumină, zidurile monumentale ale unei mănăstiri (Cozia).
2. STATUL ADMINISTRATIV. Moșia românească, întărită cu oaste organizată, primește în același timp și o chibzuită împărțire a dregătoriilor statului. În tinda Mănăstirii Moldovița, la ieșirea din biserică, se vede ALEXANDRU CEL BUN, ziditorul ei, împărțind vrednicilor lui sfetnici spade și hrisoave de împuterniciri. Și Statul Românesc Administrativ își ia astfel ființă pentru veacuri întregi.
3. CRUCIADA ROMÂNEASCĂ. Poporul român, astfel întărit și organizat, apare pregătit pentru acțiuni mai însemnate, și zorile epocilor mari eroice se arată. IOAN CORVIN. Voievodul român al Ardealului, împreună cu domnitorii țărilor de dincoace, VLAD DRACUL și ȘTEFAN AL II‑lea, ridică crucea pentru izgonirea turcilor. Castelul din Hunedoara al voievodului ardelean se profilează pe fondul tabloului. În plan secundar se ivește ca o viziune figura lui VLAD ȚEPEȘ, iar în fund se zărește cetatea de la Poenari.

XII. EPOCA LUI ȘTEFAN CEL MARE. Ca simbol al acelor vremuri de vitejie se vede un țăran moldovean, care părăsindu‑și plugul și munca câmpului, își pregătește el lance de luptă din fierul coasei. În fața cetății Suceava, ȘTEFAN CEL MARE, înconjurat de ostași și cler, ca viteaz și creștin, este înfățișat în culmea strălucirii sale. Trimișii Papei Sixt IV vin să‑i aducă în dar «spadă de biruință» și titlul de «Atlet al lui Cristos și Apărător al Creștinătății».

XIII. EPOCA DE PACE ȘI CREDINȚĂ. NEAGOE BASARAB cu DOAMNA DESPINA și curtea lor, sunt reprezentați în fața falnicei mănăstiri de la Curtea de Argeș. Această scenă ocupă tocmai centrul frizei deasupra Lojei Regale care se găsește astfel sub frontispiciul simbolic al epocii „Pace și Credință”, între cele două mari momente epice ale istoriei românilor: Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul.

XIV. EPOCA LUI MIHAI VITEAZUL. Această măreață epocă este înfățișată în momentul de culme al domniei lui MIHAI VITEAZUL. Viteazul voievod, în fruntea căpitanilor, steagurilor și oastei lui, intră în cetatea Alba‑Iulia ca domn stăpânitor al țărilor românești, Muntenia, Moldova și Ardealul, unite prin sabia lui biruitoare.

1. EPOCILE CULTURALE. Ca urmare a frământărilor războinice, se naște nevoia propășirii culturale a poporului. Apar cronicarii, apare tiparnița de carte românească sub oblăduirea puternică a lui MATEI BASARAB în Muntenia și VASILE LUPU în Moldova. Zidurile Târgoviștei și Biserica Trei Ierarhi din Iași se profilează în fondul tabloului. În acest timp prielnic de cultură, apare figura de înaltă erudiție a lui DIMITRIE CANTEMIR, domnul Moldovei, pe când CONSTANTIN BRÂNCOVEANU, în Țara Românească, deschide cea mai caracteristică epocă a artei religioase românești. Se văd meșteri zugravi și cioplitori pe fondul ocupat de pridvorul de la mănăstirea Hurez. Răspândirea cărții românești începe cu încetul să provoace în pătura de jos a poporului trezirea la viața națională și de aici lanțul revoluțiilor populare.

XVI. REVOLUȚIA LUI HORIA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN. Eroii martiri ai revoluției transilvănene din 1784, în fruntea moților, pornesc să zdrobească jugul iobăgiei. În fund se zărește biserica Țebea, altarul martirilor din Munții Apuseni. Chipul lui GHEORGHE LAZĂR, dascăl de carte românească, apare ca o trăsătură de unire între revoluția ardeleană și mișcarea Domnului Tudor în Muntenia.

XVII. REVOLUȚIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU, 1821. MARELE OLTEAN cu pandurii lui primește din partea boierilor «poliției Bucureștilor» actul de consfințire a drepturilor cerute de «Adunarea Norodului». Alături se vede chipul episcopului Ilarion Argeșiul, în fund o culă oltenească, iar mai departe turlele Mănăstirii Hurezi de unde a pornit oastea revoluționară.

XVIII. 1848 ÎN TRANSILVANIA. În cadrul Munților Apuseni, AVRAM IANCU, urmat de Buteanu, de tribunii și de oastea moților, sub cutele primului tricolor românesc, însoțiți de «preoți cu crucea‑n frunte» pornesc să dobândească prin sabie drepturile poporului la libertate. XIX. 1848 ÎN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI. Bonjuriștii din Principatele Românești, feciori de boieri adăpați la izvorul mișcărilor democratice din Apus, se văd îmbrățișându‑se cu frații lor țărani și ridicând steag de «Frăție și Dreptate». În fund se vede dealul Mitropoliei din București, teatrul atâtor mișcări naționale.

1859. UNIREA PRINCIPATELOR, 1859. Acest mare act patriotic, corolar al deșteptării naționale, este simbolizat prin figurile a două fete: MUNTENIA și MOLDOVA, în portul național al acestor ținuturi, depănând același fir, firul destinelor neamului.

XXI. CUZA VODĂ  – ÎMPROPRIETĂRIREA ȚĂRANILOR. Scopul urmărit de mișcările de emancipare se înfăptuiește sub domnia lui CUZA VODĂ. Lângă domnitor se văd țăranii ce primesc darul domnesc, precum și chipul lui Mihail Kogălniceanu.

XXII. CAROL I  – RĂZBOIUL INDEPENDENȚEI. Într‑un cadru din epoca războiului 1877–1878, este înfățișat CAROL I, făuritorul Independenței și întemeietorul Regatului Român. Călare, în mijlocul ostașilor lui, marele Căpitan primește închinarea steagului luat de la dușman. În preajma lui se vede ELISABETA DOAMNA îngrijind de răniți – precum și chipul lui I. C. Brătianu. Podul de peste Dunăre de la Cernavodă e arătat ca monument de căpetenie al acestei domnii.

XXIII. RĂZBOIUL PENTRU ÎNTREGIREA NAȚIONALĂ. Aspectul războinic al tabloului precedent se continuă luând înfățișarea unui moment caracteristic din Războiul cel mare 1916–1918. Dintr‑un adăpost blindat, se ivesc ostașii tranșeelor ridicându‑se spre atac. Se văd cruci de lemn, sârme ghimpate, explozii de bombe. În planul de jos, I.C. Brătianu cercetează, cu un ofițer, o hartă.

XXIV. FERDINAND I  – ROMÂNIA MARE. Într‑o lumină învăluitoare, se arată călări și înveșmântați în atributele încoronării, REGELE FERDINAND  I și REGINA MARIA, primii suverani ai României întregite, făuritorii Idealului nostru secular. În fundal se vede silueta catedralei românești de la Alba‑Iulia, locaș sfințit prin încoronarea măreților suverani. Urmați de ostași călări, ei trec prin fața unui grup simbolic de patru fecioare în portul celor patru ținuturi românești, de‑a pururi unite: ROMÂNIA, ARDEALUL, BUCOVINA și BASARABIA.

XXV. CAROL al II‑lea  – EPOCA DE CONSOLIDARE. Epopeea națională se încheie cu un tablou final, care înfățișează în mod simbolic îndatoririle generațiunii noastre de azi (n.n. 1938). Pe un fond de oraș modern cu atributele muncii obștești și ale puterii armate, CAROL II, regele culturii, însoțit de augustul său fiu Marele Voievod MIHAI, coboară treptele unui edificiu în mijlocul poporului chemat de astă dată să întărească «MAREA MOȘTENIRE» prin puternică pregătire culturală. În primul plan se vede o țărancă, mamă care‑și încredințează pe copiii ei marelui elan al tineretului îndrumat viguros pe această cale prin dragostea Suveranului.” Descrierea celor 25 de scene făcută de pictorul Costin Petrescu apare în lucrarea “Marea frescă de la Ateneul Român – creația pictorului Costin Petrescu”, autor Elena Cercel (profesor de arte plastice, membru al Diviziei de Istoria Științei a CRIFST al Academiei Române).

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic