AcasăUtileBUCURESTI, ORASUL CAPODOPERELORBiblioteca Centrală Universitară, cadoul regesc făcut de un rege (II)

Biblioteca Centrală Universitară, cadoul regesc făcut de un rege (II)

La deschiderea sa, în 1895, Biblioteca Universitară dispunea de doar 3.400 de opere și alte lucrări inventariate (în 1931 ajunseseră la 85.000), însă interesul era atât de mare încât, la un moment dat, nu s-a mai dat voie în incintă decât pe baza unor permise speciale, prioritate având studenții, apoi publicul.

Concomitent cu faima, avea să crească și aportul subvențiilor, venite inclusiv de la instituții/persoane private, Dacia Română (asigurări), Bank of Roumanie, Deutsche Bank, Elena Turnescu, Evloghie Gheorghieff (bancher), Anna C. G. Poppovici, Dragomir Demetrescu fiind doar unele dintre ele. În lucrarea sa dedicată fundațiunii, profesorul și cărturarul de elită Alexandru Tzigara-Samurcaş (al doilea director al instituției, după G. Dem. Teodorescu) nota că, la 40 de ani de la înființare, peste 2 milioane de cititori, în marea majoritate studenți, și-au găsit hrana sufletească în biblioteca Fundațiunii, consultând aproape 3 milioane de opere literare și științifice. Totodată, „8 dintre foștii bursieri ai instituției sau stipendiați ai Fundațiunii au atins cea mai înaltă dregătorie în Stat, ajungând miniștri”, mulți alții regăsindu-se printre magistrați, membri ai Academiei Române și în corpul profesoral universitar sau secundar. În plus, s-au acordat peste 18 milioane de lei bursierilor și s-au tipărit câteva sute de teze de doctorat. Interesant de precizat că, în timpul ocupației austro-germane, Fundațiunea Carol I a fost una dintre puținele instituții ale statului scăpate de avalanșa de rechiziționări, deși armata bulgară ar fi dorit să-și amplaseze aici popota ofițerească, iar armata austro-ungară un comandament de cartografiere. Din fericire, grație mareșalului german August von Mackensen, la cererea directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş – ridicat ulterior de Regele Ferdinand, pentru meritele sale, la gradul de Mare Ofițer al Coroanei României – aceste lucruri nu s-au întâmplat (dorințele celor două armate nu au fost puse in practică).

Solemnitatea de la 9 mai 1926 a fost una tristă. Regele Ferdinand murise de aproape un an, și nimeni nu putea uita că de acest „focar de cultură românească”, reprezentat de Biblioteca Universitară, în ultimii ani avuseseră parte nu doar studenții din vechiul Regat, ci și tinerele vlăstare venite din toate provinciile alipite la Patria Mamă, grație Marii Uniri de la 1918 înfăptuită sub Ferdinand și Maria.

Sub domnia lui Carol al II-lea, Fundațiunea s-a întregit cu un teren cu ieșirea în Strada C.A. Rosetti, achiziționat în 1931 de la Alexandru Costescu. În 1948, după venirea comuniștilor la putere, Fundația Universitară devine Biblioteca Centrală a Universității „C.I. Parhon” din București, iar în 1989, în timpul Revoluției, clădirea este incendiată, fiind distruse peste 500.000 de volume, hărți rare, aproape 3.700 de manuscrise care aparțineau unor personalități marcante ale culturii române, printre care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coșbuc, Eliade. Clădirea este restaurată în 2001, iar de atunci biblioteca – prin cele 7 săli de lectură (Minerva, Europa, G. Dem Teodorescu, Titu Maiorescu, Ștefan Octavian Iosif, Constantin Rădulescu-Motru și Simion Mehedinți) este redată publicului larg, evident cu precădere studențimii, la dorința lui Carol I, marele comandant al Răboiului de Independență, transformat în marele gospodar care a organizat România modernă.

Material realizat în cadrul “București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

author avatar
Andrei Coman
291 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger