Prin faţa Sălii Dalles trec zilnic mii de oameni, însă puţini sunt cei care ştiu povestea acestui loc în care se şlefuiesc caractere, se clădesc cariere sau se descoperă vocaţii. Universitatea Populară “Ioan I. Dalles” există astăzi datorită generozităţii Elenei Dalles, care şi-a lăsat mare parte din avere în vederea înfiinţării unei fundaţii culturale ce să poarte numele fiului ei, Ioan I. Dalles, trecut prematur la cele veşnice. Familia Dalles, în special prin Elena Dalles, vine, astfel, să completeze galeria oamenilor foarte bogaţi ai României din acele vremuri ce au dorit să lase moşteniri culturale generaţiilor viitoare.
Familia Dalles, Ioan şi Elena, greci la origini dar din vremuri îndepărtate pe pământ românesc, era una dintre cele mai bogate din România sfârşitului de secol XIX. Averea lor însemna sute de pogoane de pământ, mii de hectare de pădure şi imobile în mai toate zonele bune ale Bucureştiului de atunci. În pofida faptului că ar fi putut locui în oricare imobil deţinut în Capitală, Familia Dalles a preferat un loc retras din judeţul Dâmboviţa, stabilindu-şi reşedinţa la moşia din Bucsani. De aici, încă din timpul vieţii, Ioan şi Elena sprijineau oamenii de cultură, finanţându-le preocupările artistice şi intelectuale. Cu toată averea de care dispuneau şi în pofida milosteniei de care dădeau dovadă faţă de cei săraci, cei doi au fost greu încercaţi de soartă printr-o succesiune de decese. Primul lor fiu, George, moare la numai doi ani, apoi decedează şi soţul Ioan, pentru ca peste doar 6 ani să se stingă subit, la doar 17 ani, şi fiica Dora. Puternic marcată de pierderea celor mai dragi fiinţe, Elena mai încasează o lovitură: îi moare şi ultimul fiu, Ioan. Alintat în familie şi Jean, Ioan I. Dalles făcuse studiile de Drept la Paris şi era cunoscut ca un om plin de sensibilitate şi nobleţe.Acesta s-a stins la doar 35 de ani, de la o banală pustulă apărută la mustaţă, cunoscută în popor ca “boala cărbunelui”. Deşi singură pe lume şi împietrită de durere, Elena Dalles îşi continuă binefacerile până în ultima zi a vieţii: face acte de caritate către spitale, şcoli, biserici, instituţii de cultură. Lasă, de asemenea, prin testament mare parte din avere pentru înfiinţarea unei fundaţii culturale în memoria ultimului ei fiu, Ioan. I. Dalles. Abia după 11 ani de la moartea Elenei (1932), imobilul Sălii Dalles, ridicat după planurile arhitectului Horia Teodoru, a fost inaugurat cu fast, la doi paşi de Teatrul Naţional şi de forfota Centrului Istoric, devenind în scurt timp un centru cultural de referinţă, un loc pentru “iubitorii de frumos şi de învăţătură”. De altfel, şi printre puţinele care îşi păstrează şi astăzi menirea de la începuturi. Sălile imobilului găzduiau expoziţii de pictură, sculptură, arhitectură, altele erau folosite pentru cursuri, audiţii muzicale şi pentru cursurile Universităţii Populare înfiinţată de Nicolae Iorga şi care a fost alăturată Fundaţiei Ioan I. Dalles. Cei care merg astăzi la Dalles pentru a se perfecţiona, pentru a vizita diverse expoziţii, trebuie să ştie ce mari personalităţi au trecut pragul acestui uriaş centru cultural. Aici au ţinut discursuri, au expus sau au concertat nume mari ale României precum Nicolae Iorga, Octavian Goga, Gheorghe Ţiţeica, Gala Galaction, Virgil Madgearu, G. Călinescu, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu, Tudor Arghezi, George Enescu, Dinu Lipatti, Nicolae Grigorescu sau Ştefan Luchian. Caracterul educaţional este păstrat, într-adevăr, şi astăzi, Universitatea Populară “Ioan I. Dalles” concretizând dorinţa Elenei Dalles din testament “de a forma caracterele cetăţenilor prin cultivarea şi educarea lor sufletească”.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic
Sursa foto: Naţional
