Încheiem “Bucureşti Cooltural” cu o invitaţie pe cât de simplă, pe atât de benefică: haideţi afară! Haideţi cu noi în Parcul Cişmigiu, unde arta şi istoria, împreună cu natura, ne oferă aer curat, linişte şi cultură. Considerată bijuteria Capitalei, Grădina Cişmigiu este ca un muzeu în aer liber, încăpător şi primitor indiferent de anotimp.
O plimbare prin Parcul Cişmigiu reprezintă, fără exagerare, o adevărată lecţie de istorie. Pornind de la povestea imensei grădini până la monumentele istorice pe care le găzduieşte, Cişmigiul păstrează minunat parfumul vremurilor de altădată. Amenajat în genul parcurilor englezeşti, Cişmigiul are mai multe intrări: prin Bulevardul Elisabeta, prin Schitul Măgureanu, prin strada Teatrului şi prin strada Valter Mărăcineanu. “În 1830 Cişmigiul nu era decât o mare băltoacă. Generalul Kiseleff a pus oameni să-l sece şi împreună cu baronul Borozin s-a gândit să-l aranjeze în formă de grădină. Ceea ce n-a putut termina el, au făcut-o mai târziu principii Bibescu şi Ştirbey, care au amenajat un adevărat parc, lăsând câteva din plantaţiile sălbatice care aduceau o umbră atât de binefăcătoare în zilele călduroase de vară. Pictorul peisagist Mayer, chemat de la Berlin, a fost însărcinat cu această realizare şi în câţiva ani terenul mocirlos devine unul dintre cele mai frumoase parcuri din Europa. Parcul a fost inaugurat de public în 1854. Arbori bătrâni, sălcii, tei, castani şi dafini asigură adăpost în zile de arşiţă; lângă lac o lăptărie şi câteva pavilioane, ceva mai departe o stâncă artificială unde se joacă copii. Un chioşc unde cântă muzică militară Joia, Duminica şi sărbătorile şi tot aici, la capătul parcului, un teren de tenis. Iarna, lacul îngheaţă şi tot Bucureştiul se adună la patinaj; în mijlocul parcului un monument sculptat de Jalea în amintirea eroilor francezi; un alt bust al lui Gheorghe Panu, ziarist şi fondatorul ziarului Lupta, precum şi bustul Elenei Ferechide, mare filantroapă. Frumosul palat care se zăreşte la Nord-Vestul parcului e vechea casă Creţulescu, ridicată după planurile arhitectului Petre Antonescu”, ne introduce Olga Greceanu (volumul „Bucureştii”), în atmosfera Cişmigiului de altădată. Parcul a devenit rapid locul preferat al bucureştenilor, dar şi al străinilor care au rămas plăcut impresionaţi de transformarea magică a unui loc mlăştinos. Iată ce scria în memoriile sale W. Derblich, fost ofiţer al armatei austriece de ocupaţie în Principate, în 1854-1856: “Este locul vesel de adunare al tuturor plimbătorilor, punctul de unire al iubitorilor de viaţă de toate stările şi singurul loc unde se uită că te găseşti în Muntenia, ci te crezi transportat aevea într-un elegant loc de distracţie al unui stat civilizat”. Ani de-a rândul, Cişmigiul îşi atrăgea vizitatorii prin expoziţii cu tombolă şi loterii organizate de societatea femeilor “Furnica”. Vara, aveau loc reprezentaţii pe care le dădeau actorii ambulanţi români sau străini. Potrivit istoricului George Potra ( “Din Bucureştii de Altădată”), Cişmigiul era mereu o scenă a tuturor artelor, amintind spectacolele de acrobaşie ale franţuzoaicei Leona Dare sau ale curajosului Erou de la Niagara. “Pe ariile la modă erau cântate numeroase cuplete. Pretudinteni auzeai răsunând cupletul Cişmigiului, al Circului, al Academicienilor. Ce petrecere frumoasă / E în Cişmigiu pe lac / Barca mică şi voioasă / Te conduce după plac / Ici şi colo câte-un peşte / Tot de dragoste vorbeşte / Iar brotacii toţi în cor / Declar broaştelor amor / Oac! Oac! Oac! / Tiri-tiri tam!”, punctează şi Constantin Bacalbaşa în “Bucureştii de altă dată”. Iarna, pe lacul îngheţat aveau loc tot felul de întreceri sportive, cu premii în bani şi obiecte. Dar Cişmigiul nu este numai un loc al distracţiei, ci şi un leagăn al culturii. În partea dinspre strada Schitu Măgureanu s-a amenajat, într-un splendid cadru de verdeaţă, o rotondă în care câteva zeci de busturi în piatră, pe socluri înalte, reprezintă chipul marilor noştri scriitori şi artişti. Din fericire, Parcul Cişmigiu îşi păstrează cu demnitate şi astăzi atât istoria, cât şi atracţiile: Grădina cu trandafiri (compusă din ziduri şi coloane de piatră şi pergole de lemn cu lanţuri de fier între ele, pentru a expune numeroase soiuri de trandafiri agăţători), Foişorul Fanfarei (locul în care au loc concerte de fanfară, muzică clasică şi muzică populară), lacul unde vara se pot face plimbări cu barca, iar iarna se transformă în patinoar, Colţul şahiştilor sau Izvorul lui Eminescu.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic
Sursa foto: Naţional
