Frumuseţea muzicii de operă este greu de descris în cuvinte, însă cel care vizionează o singură dată o piesă a teatrului liric va deveni dependent. Iar Capitala se poate lăuda la acest capitol cu o bogată activitate, Opera Naţională Bucureşti fiind un etalon cultural de rang european şi un contributor valoros la tot ce înseamnă educaţie cultural-artistică.
Opera Română din Bucureşti (azi Opera Naţională Bucureşti) a fost inaugurată la 8 decembrie 1921, în vechea clădire a Teatrului Liric, situată lângă Cişmigiu, însă istoria teatrului liric românesc numără mai mult de două secole. Prezenţa unei trupe de operă la Bucureşti era semnalată încă din 1772, dar înălţătoarea muzică de operă a început să fie îmbrăţişată de spectatori din1836, prin concertul de sfârşit de an dat de elevii Şcolii de Muzică şi Declamaţie. Spectacolul liric bucureştean este continuat apoi, în 1843, când a fost inaugurat primul teatru italian, cu opera “Norma”, de Vicenzo Bellini. După 1850, în paralel cu teatrul italian, au început să activeze şi trupe româneşti precum cele conduse de N. Luchian, Costache Caragiale sau Matei Millo. În acea perioadă a început să se dezvolte puternic ceea ce cronicarii vremii numeau “viaţa concertală”, bucureştenii devenind din ce în ce mai interesaţi să audă voci precum cele ale Elenei Teodorini, Grigore Gabrielescu, Hariclea Hartulary, pe care Saint-Saens a denumit-o Darclée. Istoria Operei Române este marcată însă puternic de o altă personalitate a teatrului liric, compozitorul şi dirijorul George Stephănescu. Acest om, cu o activitate şi o viaţă de film hollywoodian, a creat ceea ce astăzi numim Opera Română. Astfel că prima trupă de teatru liric bucureşteană a fost lansată la 8 mai 1885, cu opera “Linda di Chamounix” de Gaetano Donizetti, cântată în româneşte. 
Această trupă înfiinţată de George Stephănescu a funcţionat o vreme ca secţie a Teatrului Naţional, apoi, din lipsă de sprijin material, în 1902, şi-a încetat activitatea. Perioada de frământare în lumea operei ia sfârşit, în 1921, când este înfiinţată Societatea “Opera”, cu un spectacol inaugural memorabil – premiera operei “Lohengrin” de Richard Wagner, cu George Enescu la pupitrul ansambulului. După doar trei ani de la înfiinţarea Operei Române, se naşte şi prima companie de balet, astfel că spectacolul liric este complet. În actuala clădire, de pe Bulevardul Mihail Kogălniceanu, Opera Naţională se află din 1954. Tot atunci, Opera devenea o instituţie în sine, desprinsă de spectacolele de operetă sau de teatru împreună cu care funcţionase. Inaugurarea actualului imobil a fost marcată, la 9 ianuarie, cu spectacolului “Dama de pică”, sub bagheta lui Egizio Massini. Construită după planurile arhitecţilor Octav Doicescu şi Paraschiva Iubu, clădirea operei Naţionale Bucureşti continuă să uimească prin somptuozitate. În parcul din faţa imobilului ne întâmpină statuia marelui muzician George Enescu, o sculptură din bronz de Ion Jalea, apoi bustul compozitorului George Stephănescu. Faţada clădirii este prevăzută cu două basoreliefuri: unul înfăţişează o scenă de operă, iar celălalt zborul unor balerini. De asemenea, trei arcade monumentale, împodobite cu statuile a patru muze, îmbracă trei uşi de acces spre fastuosul hol al Operei care se înalţă pe două niveluri. Sala de spectacole este în formă de potcoavă, iar scena imensă este casa multor artişti de renume internaţional ce continuă să încânte milioane de oameni din toate colţurile lumii. Ar fi mult mai multe de spus, noi nu am făcut decât o introducere în minunata lume a operei. Însă spectacolul de operă se trăieşte, se simte. De aceea vă îndemnăm să mergeţi la Opera Naţională, mai ales că muzica este balsam nu numai pentru suflet, ci şi pentru sănătate. Nu puţine studii au stabilit că muzica de operă are efecte benefice în recuperarea pacienţilor care au suferit accidente cerebrale. Un spectacol de operă poate fi, deci, evadarea perfectă din cotidianul agitat pe care îl trăim cu toţii, dar şi “un medicament” ieftin şi uşor de administrat.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
