Muzeul Naţional al Ţăranului Român este locul în care descoperi ceva nou la fiecare vizită. Este ca o operă de artă, mereu ancorată în actualitate, firească şi originală. Fără exagerare, Muzeul Ţăranului este una dintre cele mai mari realizări ale României de după 1989 şi este strâns legat de numele pictorului Horia Bernea (1938-2000), primul director al instituţiei.
Clădirea în care se află astăzi Muzeul Naţional al Ţăranului Român a fost construită între anii 1912-1938 pentru a adăposti Muzeul de Etnografie, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială înfiinţat în 1906. Puţină lume ştie că proiectarea viitorului Muzeu al Ţăranului a pornit de la câteva obiecte ce urmau a fi expuse, obiecte de valoare ale artei autohtone, precum casa lui Antonie Gomoş (şi azi poate fi regăsită în muzeu, în Sala „Casa în casă”) sau picturile lui George Demetrescu Mirea, înalte de şase metri. La conducerea noului muzeu este numit (în 1990) pictorul Horia Bernea, una din personalităţile marcante ale culturii române contemporane. Deşi a avut la dispoziţie mijloace puţine pentru noua expoziţie, împreună cu echipa, Horia Bernea a reuşit să transforme Muzeul Naţional al Ţăranului Român într-un adevărat palat al artelor, convertind în virtute „condiţia săracă” a satului românesc. În toată activitatea dedicată ţăranului şi satului românesc, Bernea şi-a dorit să creeze un muzeu „aşa cum lucrează un meseriaş un obiect simplu sau şi mai bine cum trăieşte un ţăran o zi sau o săptămână din viaţă: ca o respiraţie”, „un muzeu ca un cântec, ca o respiraţie, un muzeu în care <<arătarea>> se face firesc”. Şi aşa şi este. În Muzeul Ţăranului Român totul este firesc, natural, original, iar muzeografia berniană, apreciată la nivel internaţional şi câştigătoare a premiului EMYA (Premiul Muzeul European al Anului) în 1996, este dusă iată mai departe şi de actuala conducere. „Am pus în centrul muzeului nostru <<icoana>> țăranului și în titlul său cuvântul țăran. Sunt dominat de credința puternică în valorile artei țărănești, în valabilitatea ei și de respectul pentru acești oameni care n-au știut să se apere”, nota Horia Bernea, în “Câteva gânduri despre muzeu…”.
Pentru că tot ce este expus la Muzeul Naţional al Ţăranului se bazează pe creaţie, tradiţie şi credinţă, încă de la intrare vizitatorul este întâmpinat de Sfânta Cruce şi de biserica din lemn, definiţia spiritualităţii, dar mai ales a unităţii poporului român. Păşind în interiorul clădirii, în stânga te întâmpină Atelierul de creativitate (desen, pictură pe diverse suporturi, cusături, colaj, țesături fel de fel, povești – povești jucate, interpretate, ilustrate, animate, modelaj în ceară sau lut, hârtie manuală), punctul de atracţie în special pentru copiii de azi şi artiştii de mâine. Mai departe, vizitatorul poate admira frumuseţea crucii, din lemn sau piatră. Colecţia muzeului deţine aproape 70 de exemplare de cruci din piatră, achiziţionate din diverse zone ale ţării. De altfel, colecţia de artă religioasă a Muzeului Ţăranului Român este una impresionantă şi cuprinde icoane pe sticlă, icoane pe lemn, cruci şi pristolnice. O altă colecţie fabuloasă, reprezentativă pentru poporul român, este cea a costumelor ţărăneşti, colecţie ce cuprinde absolut toate zonele etnografice ale ţării. În patrimoniul muzeului există, la momentul de faţă, 20.000 de obiecte vestimentare tradiţionale. Obiectele din ceramică aflate în patrimoniul muzeului, de o bogăţie şi o diversitate uluitoare, păstrează olăritul la loc de cinste. “Olăria a avut în trecut un loc de cinste de care azi este greu să ne dăm seama. Ea era folosită atât la masa bogatului, cât şi la a săracului, şi a domnit singură fără rivalele ei de astăzi, porţelanul şi fierul smălţuit”, spunea Barbu Slătineanu, în Ceramica Românească (1938). Pe lângă vase de tot felul, de diverse forme şi funcţionalităţi, muzeul mai deţine şi peste 700 piese mici din lut, jucării şi miniaturi după vase de uz gospodăresc (căniţe, ulcioare, coşuleţe).
Încheiem prin a vă îndemna să vizitaţi Muzeul Naţional al Ţăranului Român (vă avertizăm că o singură vizită nu va fi de ajuns), dar să luaţi în seamă că, momentan, expoziţia permanentă este închisă pe motiv de consolidare şi restaurare a clădirii din Şoseaua Kiseleff. Sunt însă deschise sălile pentru expoziţiile temporare, dar şi Galeria de Artă Ţărănească cu acces din strada Monetăriei 3.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
