Dacă v-aţi săturat să fiţi mereu cu „picioarele pe pământ” şi vreţi să luaţi o pauză de la agitaţia cotidiană, încercaţi să vă detaşaţi adoptând din când în când expresia „cu capul în nori”. Pentru că astăzi mergem împreună la Muzeul Naţional al Aviaţiei Române unde, deşi rămânem la sol, vom „zbura” prin toată istoria unui domeniu în care românii au excelat, un loc special în aviaţia mondială avându-l trei dintre conaţionalii noştri: Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă.
În perioada interbelică, perimetrul care acum găzduieşte Muzeul Aviaţiei făcea parte din legendarul Aerodrom Pipera. Atunci, zona care acum este centrul de afaceri al Capitalei a fost prima poartă aeriană de intrare în România pentru zborurile civile. Tot aici a aterizat pentru prima dată pe pământ românesc un elicopter (1956). După cel de-Al Doilea Război Mondial, importanţa civilă a aerodromului scade, în condiţiile în care Bucureştiul adoptă aviaţia reactivă (avioane echipate cu motoare cu reacţie) şi, deci, se impunea un aerodrom departe de locuinţele cetăţenilor. În 1956, pe Aerodromul Pipera mai rămâne, pentru o perioadă scurtă de timp, prima escadrilă de elicoptere din Armata Română. Astăzi, doar Muzeul Aviaţiei mai aminteşte de perioada înfloritoare a Aerodromului Pipera. În fond, tot răul spre bine căci muzeul este situat pe strada Fabrica de Glucoză, exact în calea a mii şi mii de oameni care lucrează pe platforma Pipera, iar în ultimii ani vizitatorii vin în număr tot mai mare. Prima dată, în 1993, muzeul a fost deschis pe aerodromul militar Otopeni, în cinci corturi de campanie ca mai apoi, în 1995, să fie mutat în faţa Aeroportului Băneasa, unde a funcţionat până în 1998. 
Din anul 2000, Muzeul Aviaţiei este iarăşi mutat într-un spaţiu de lângă Aeroportul Internaţional Otopeni. În 2006, exact la 100 de ani de la zborul istoric al lui Traian Vuia, Muzeul Aviaţiei este inaugurat în locaţia din Fabrica de Glucoză. Aici vă aşteaptă două spaţii expoziţionale, unul în aer liber şi celălalt în interiorul a două hangare. În ciuda pieselor voluminoase, muzeul este foarte bine organizat, cu un traseu uşor de urmărit, ceea ce face ca turul să fie extrem de plăcut. Spaţiul expoziţional din interior este desfăşurat în cinci săli, unele dintre ele denumite după pionierii aviaţiei. Sala Traian Vuia prezintă momente de vârf ale aeronauticii româneşti, cu avionul Vuia nr. 1 în prim plan. Sala Henri Coandă, ce cuprinde motoare şi machete, readuce iar şi iar în atenţie, fiecărui vizitator în parte, un alt moment de glorie al aeronauticii: inginerului Henri Coandă a realizat, la 17 decembrie 1910, la Paris, primul zbor din lume cu un avion (Coandă 1910) echipat cu motor cu reacţie care nu avea elice. Urmează apoi Sala Radu Manicatide, plină de aparate de zbor realizate de celebrul inginer; Sala uniformelor şi însemnelor oficiale ale Forţelor Aeriene Române din perioada 1947-2005 şi Sala istoriei radiolocaţiei. Pot fi admirate obiecte personale ale lui Aurel Vlaicu, dar şi documente, brevete, scrisori, fotografii originale ale marelui inginer şi inventator. Cea mai valoroasă colecţie, unică în lume, este reprezentată de coletele (80 la număr) lui Henri Coandă: diplome, pliante, fotografii, stenograme, insigne, manuscrise originale, scrisori, obiecte personale. De asemenea, şi prima femeie paraşutist cu brevet din România, Smaranda Brăescu, este omagiată în Muzeul Naţional al Aviaţiei, putând fi vizionate 200 de fotografii originale ale campioanei mondiale la paraşutism. Un alt punct de atracţie îl reprezintă redarea, între cele două hangare, a unei străzi din perioada interbelică. Fiind situat în zona de Nord a Bucureştilor, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române poate reprezenta un bun punct de plecare către Parcul Regele Mihai I sau Muzeul Satului.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
