„«Dreptatea Ta, Doamne, e dreptate in veac si cuvantul Tau, Adevarul!», Dreptate si adevar la temelia Romaniei intregite! Marire, intru cele de Sus, lui Dumnezeu! Pe Pamant, pace!… Ziua «Invierii!» Sa ne luminam, popoare!Traiasca Romania Mare, una si in veci nedespartita! Amin!”. Fragmentul este desprins din alocutiunea tinuta de Iuliu Hossu, pe Platoul Romanilor de la Alba Iulia, inainte ca Episcopul de Gherla sa citeasca „Declaratia de Unire cu Tara”, in desavarsirea marelui act de la 1 Decembrie 1918. In ciuda intrigilor de care nu a fost ocolita prima jumatate a vietii sale, ignorand insultele, corectiile fizice si privatiunile de care „s-a bucurat” in ultima parte a existentei sale lumesti, istoria il recomanda pe acest maret marturisitor de credinta – unul dintre cei sapte episcopi martiri ai Bisericii Greco‑Catolice, primul cardinal de origine romana ales si recunoscut de Vatican – drept o uriasa personalitate a neamului romanesc. Iuliu Hossu a vazut lumina zilei la 30 ianuarie 1885, in satul Milasul Mare, in inima Transilvaniei, intr-o veche familie de pastori. In 1904 incepe cursurile Colegiului urbarian „De Propaganda Fide” din Roma, iar cativa ani mai tarziu isi ia doctoratele in filosofie si teologie. In primavara anului 1910, Iuliu Hossu primeste hirotonirea prezbiteriana. La o distanta de sapte ani, este numit episcop al eparhiei greco-catolice Gherla. Din aceasta calitate, dar si din cea de vicepresedinte al Marelui Sfat National Roman, este insarcinat sa citeasca „Declaratia de Unire” la Marea Adunare de la Alba Iulia. Alaturi de Episcopul ortodox de Caransebes Miron Cristea (viitorul Patriarh al Romaniei), Vasile Goldis si Alexandru Vaida-Voevod, face parte din delegatia venita la Bucuresti, la 11 decembrie 1918, pentru a inmana „Actul Unirii” Regelui Ferdinand I. Dupa instalarea regimului totalitar, Iuliu Hossu are parte de un destin ingrat. Este arestat in octombrie 1948, ajungand intr-un final la Sighet. In 1955, refuzand orice compromis, va fi transferat si fixat cu domiciliu obligatoriu la manastirile Curtea de Arges si apoi Caldarusani, unde ramane pana la sfarsitul vietii. La trei ani de la decesul lui Hossu („Lupta mea s-a sfarsit, a voastra continua!”), consemnat in mai 1970, Papa Paul al VI-lea va face public faptul ca il numise cardinal „in pectore”, in Consistoriul Papal din 28 aprilie 1969.
Material realizat in cadrul „Bucuresti-Centenar” – Program Cultural derulat de Primaria Municipiului Bucuresti prin
