Bucuresti – Centenar

„Parintele Natiunii Romane”, „Parinte al Patriei”, „Corifeul Marii Uniri”. Sunt doar cateva dintre calificativele atribuite carturarului si omului politic roman Vasile Goldis. Chiar daca meritul fruntasului aradean in desavarsirea Statului National Roman este fara tagada, nu putem sa nu remarcam ca istoria (istoria rescrisa de altii) i-a sters nemeritat pe multi promotori ai actului unionist, personalitati care, alaturi de Goldis, au pus umarul la implinirea idealului nostru milenar. Vasile Goldis s-a nascut la Lunca Teuz, in Varmeghia Aradului, la 25 noiembrie 1862. A facut liceul la Arad, terminand ca sef de promotie si cu examenul de maturitate promovat cu distinctia „eximio modo”. Student la Budapesta, via Viena, absolva cu brio Facultatea de Drept in 1886. Continua ca profesor al Preparandiei din Caransebes, apoi profesor de istorie si latina la gimnaziul ortodox din Brasov, avandu-i ca elevi pe Onisifor Ghibu sau Octavian Goga. Noul secol il gaseste in functia de secretar consistorial al Episcopiei Aradului si in fruntea Scolii de Fete din oras. Pune bazele Institutului tipografic „Concordia” si publicatiei „Romanul”, ziarul oficial al Partidului National Roman. Credincios idealului national, Goldis va sustine interesele romanilor din Ardeal si Banat in calitate de deputat in Parlamentul maghiar, mandat incheiat in 1910. In septembrie 1918, Comitetul Executiv al Partidului National Roman, intrunit la Oradea, adopta o declaratie redactata de Vasile Goldis, prin care se dorea recunoasterea acestui for ca organ provizoriu de conducere al Transilvaniei. Totodata, la Arad, se constituie un „Comitet de Actiune”, avandu-l ca presedinte pe acelasi Goldis. Doua saptamani mai tarziu, PNR adopta faimoasa „Declaratie de autodeterminare”, citita in Camera ungara de catre deputatul Alexandru Vaida-Voevod. La Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918, Vasile Goldis primeste onoarea de a tine cuvantarea solemna incheiata cu proiectul de Rezolutie prin care se decreteaza Unirea tuturor teritoriilor locuite de romani, subliniind ca „poporul roman nu cere nimanui dreptul la autodeterminare si la existenta nationala de sine statatoare, ci decreteaza unirea sa cu Romania, ca un drept natural, sacru al oricarei natiuni”. In Consiliul Dirigent, Goldis primeste resortul cultelor si instructiunii publice, iar in perioada urmatoare ocupa rolul de deputat in Parlamentul Roman sau de ministru in diferite guverne. Vasile Goldis moare la 10 februarie 1934, in ziua inmormantarii decretandu-se doliu national.

Material realizat in cadrul „Bucuresti-Centenar” – Program Cultural derulat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic

author avatar
National
126 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger