Ceea ce s-a intamplat la Rodipet in sase ani post privatizare este greu de cuprins in cateva pagini de ziar, avand in vedere ca dosarul de pe masa procurorilor e mai voluminos chiar si de cat mult trambitatul FNI. Cum a reusit Hassan Awdi sa dea tunul vietii sale? Simplu: a gasit destui functionari cu greutate ai statului roman care s-au facut ca nu vad ingineriile financiare ale clanului Awdi.
Asa cum am mai spus, fara acordul tacit al autoritatilor si al altor institutii responsabile, care au fost complet dezinteresate de evolutia faradelegilor, nimic rau nu s-ar fi intamplat. Tabloul general, oricat am vrea sa fim de indulgenti, arata ca o talharie in plina zi, la drumul mare.
Inconjurat de o armata de consilieri rau intentionati, Ovidiu Musetescu, fostul presedinte al APAPS, a produs dovada clara a incompetentei sale in Guvernul Adrian Nastase. Iar Nastase nu i-a batut nici macar obrazul. Nimeni nu a verificat bonitatea firmelor lui Hassan Awdi inainte ca acesta sa fie chemat la negocieri. Ar fi putut afla ca inca din anul 1999 grupul de firme al libanezului dadea tarcoale Rodipet ca o hiena care si-a adulmecat prada. Se trimisesera deja scrisori catre fostul presedinte Emil Constantinescu, prin care acestuia i se aducea la cunostinta ca a fost informata Ambasada SUA cu privire la privatizarea Rodipet intr-o formula in care Awdi si trupa lui erau exclusi de la negocieri si ca, in buna parte, editorii de presa se opun la privatizarea cu Awdi actionar. Scrisori identice au fost trimise si fostului premier Mugur Isarescu, in vremelnica lui sedere in functie. Cu un tupeu greu de imaginat, Awdi cerea deja actiuni compensatorii din Rodipet pentru cele 2 milioane USD investiti in cafeaua, cartelele telefonice si alte produse desfacute prin chioscurile Rodipet de difuzare a presei. Cu toate acestea, Hassan Awdi a fost chemat la niste negocieri cu un rezultat previzibil. Cine l-a indicat ca viitor patron si investitor serios, dar mai ales cu ce interese nedeclarate, nimeni nu mai vrea sa-si aduca aminte. De ce?
Jurnalistii Nistorescu si Bacanu, complici prin nepricepere
Consiliul de Administratie a dormit pe el, pur si simplu, in ceea ce priveste supravegherea respectarii contractului de privatizare. Nu a sesizat sau nu avrut sa vada nici macar ca numarul salariatilor incepuse sa se reduca simtitor de la an la an, ca urmare a disponibilizarilor, desi contractul de privatizare interzicea categoric acest lucru, sub sanctiunea rezilierii. In aceeasi situatie se afla si „investitiile” de care Awdi facea atata tam-tam, dovedite, in final, a fi niste tertipuri care urmau sa falimenteze Rodipet.
In componenta lui se intalnesc nume sonore ca Petre Salcudeanu, fost parlamentar PSD, ziaristii Cornel Nistorescu (in 2004 era la Evenimentul Zilei), Petre Mihai Bacanu (Romania Libera) sau Constantin Rudnitchi. Inactivitatea lor nu poate avea decat doua explicatii: ori au tacut malc si nu au deranjat pentru ca nu s-au priceput, avand interesul ca publicatiile lor sa fie bine vandute – adica tiraje mari distribuite prin Rodipet si plati preferentiale.
Reprezentantul AVAS a dormit in bocanci
Pesedintele CA Rodipet, Calin Georgel, reprezentant al APAPS, ar fi trebuit sa fie primul care sa traga semnale de alarma cu privire la nerespectarea prevederilor contractului de privatizare, in special la capitolele care prevad conditiile rezilierii prin nerespectarea clauzelor. Realitatea de azi arata ca Georgel nu a facut nimic in acest sens, desi era omul care ar fi putut sa-si sune imediat superiorii din APAPS. Dupa preluarea cu puteri depline a Rodipet, presedinte CA a devenit Iordan Badeanu, omul lui Awdi inca din 1992.
Sindicatul a girat furtul lui Awdi
Sindicatul, idem, a batut palma cu Hassan Awdi imediat. Nici nu s-au uscat semnaturile pe contractul de privatizare ca liderul Fanica Cecilia Baldovin isi dadea acordul ca garantiile salariatilor, aproape 500 mii euro, sa fie varsate in banca, si nu oricum, ci in conturile Rodipet. Care, in cateva zile, deja anunta institutia bancara ca banii depusi nu mai reprezinta garantii. Printr-o smecherie simpla, Awdi le-a pus cruce, transferandu-i in conturile proprii. Acelasi sindicat este de acord si cu reducerea arbitrara a tichetelor de masa a celor peste 3000 de angajati, numarul tichetelor scazand de la 21 pe luna pentru un angajat, la 3, cel mult 8. Diferenta se putea regasi in fisetele lui Awdi, care le-a folosit in interes personal, cumparand cadouri pentru diverse institutii complice. In loc sa se ia de gat cu patronul ca fura din drepturile salariatilor, liderii au tacut. Abia in 2009, cand Rodipet isi fredona cantecul de lebada si deja curgeau plangerile penale la Parchet, sindicatele par sa se trezeasca. Un singur lider de sindicat, Maria Topliceanu, mai are tupeul sa semneze ca patronatul si-ar fi indeplinit toate conditiile cerute de contractul de privatizare. Ceilalti au facut pasul inapoi si nu au mai avut curajul sa fie partasi la furturi si faradelegi, prin propriile semnaturi.
Pe cine mai trage Awdi dupa el
Abia in aprilie 2009 APAPS, rebotezat AVAS, isi aduce aminte ca are o Directie de Monitorizare Contracte Postprivatizare. La intalnirea cu reprezentantii patronatului Rodipet, Tataru Viorica si Iorgoveanu Sultana, precum si Cojanu Dorin, expert finaciar la Directia Control Portofoliu, toti din AVAS, par sa devina mai atenti fata de situatia reala a Rodipet, care, intre timp, ajunsese leftera si cu datorii. Cu toate acestea, se impun doua intrebari esentiale:
- Cine sunt persoanele din AVAS care au avut de castigat pentru ca nu au controlat postprivatizarea Rodipet?
- Din comanda caror politicieni au executat cu ochii inchisi responsabilii din AVAS?
[nggallery id=95]
