In ultimele doua zile, in tara aceasta nu s-a mai intamplat ceva demn de luat in seama. Asta, numai daca se face exceptie de moartea lui Cioaba.
Intotdeauna pe faza, Romania TV a apucat haturile tragediei si a incropit repede emisiuni de larga audienta. Cioaba spunea, Cioaba gandea, Cioaba facea. Transmisiuni live de la casa lui Cioaba, unde nu era nimeni. Tot live, de la cimitirul unde urma sa fie ingropat raposatul,reporteri bagandu-se in seama cu propriile opinii. Interviuri cu Iulian, imparatul romilor de pretutideni. Nu stiu cine l-a incoronat, dar in dictionare „imparat” si „rom” se scriu cu litere mici, deci sunt substantive comune. Uite, recunosc ca am carente in cultura si nu stiu care e divinitatea ce l-a „uns” in functie. Frumos mai graia reporterul, „imparatule Iulian”! Haoleu, nu domnule Radulescu? Frumos mai zicea si Vadim Tudor, „fratele nostru Florin Cioaba, regele….”. M-am speriat ca nu imi cunosc familia. Am rascolit actele si nu l-am gasit pe Cioaba ca fiindu-mi frate. Nici macar de credinta! Se cearta neamurile lui Cioaba cu medicii din spitalul unde a fost operat. Si? Cica nota de plata e cam mare. Pe cine intereseaza? Sa vina Guvernul sa ii ajute sa plateasca, sau sa recupereze banii, sau sa nu se mai stie ce. „Cioaba este” (uite ca am gresit timpul, trebuia la perfectul compus) „tot roman, la fel ca altii, de ce nu se baga statul sa ne ajute?”, mai toarna gaz pe foc un nene de acolo. Sa ajute la ce? Presimt, insa, ca spectacolul asta grotesc nu se va termina aici. Spun asta pentru ca Cioaba, la ora la care scriu, inca nu fusese adus in tara. Mai urmeaza sosirea la aeroport, urmarirea masinii mortuare ca la eliberarea lui Nastase si, de ce nu, punctul forte cu transmisia live a ingroparii. Ca doar nu era fitescine, a fost rege, asa, „ca toti romanii”, nu?
