Grădina de legume a Europei, în centrul unui război al apei

Varza, salatele și pepenii săi inundă supermarketurile europene iarna și vara. Dar pentru Juan Francisco Abellaneda, un fermier din sud-estul arid al Spaniei, care a fost irigat ani de zile cu apă deviată din râul Tagus, totul este pe cale să se schimbe.

Din cauza secetelor recurente și a necesităților culturilor intensive, situația devine critică în această regiune unde se produc aproape jumătate din fructele și legumele exportate de Spania, prima putere horticolă a Uniunii Europene.

Pentru a combate efectele deșertificării care amenință 75% din teritoriul țării, guvernul lui Pedro Sanchez a decis în februarie să limiteze transferurile masive de apă din Tajo către alte terenuri agricole.

În același timp, în centrul Spaniei,  cel mai lung râu din Peninsula Iberică și-a văzut debitul scăzând periculos de mult – până în punctul în care, în unele locuri, vara, este posibil să se meargă pe jos pe albia sa, transformată într-o fâșie de pământ crăpat. Potrivit AFP, Tajo a devenit o sursă de tensiune, la fel ca Nilul în Egipt.

Conflictul este exacerbat în perioada premergătoare alegerilor regionale și legislative, când agricultura intensivă a Spaniei, pilonul economic al țării, își vede modelul pus sub semnul întrebării.

„Dacă ne vor lua apa din Tajo, aici va fi doar deșert”, avertizează Abellaneda, proprietarul unei ferme de 300 de hectare lângă Murcia, care  exportă 3.000 de tone de fructe și legume în fiecare an.

„Regiunea este una dintre cele mai secetoase din țară”, a precizat Domingo Baeza, profesor de ecologie fluvială la Universitatea din Madrid. „Resursele de apă” sunt „insuficiente” din punct de vedere structural pentru agricultura intensivă.

Pentru a depăși acest handicap, Spania a optat pentru o infrastructură gigantică: „Tajo-Segura Trasvase”. O structură de 300 de kilometri, care combină canale, tuneluri, apeducte și rezervoare, destinată să devieze o parte din apele Tajo către bazinul Segura, care se întinde între Andaluzia și Murcia.

Astăzi, “dezvoltarea necontrolată a suprafețelor irigate”, subliniază Baeza, “depășește cu mult capacitățile râului”. „Teritoriul nostru a fost sacrificat” în beneficiul fermierilor din Murcia, Alicante și Almereia,  susține  Borja Castro, primarul socialist din Alcocer, un sat de 300 de suflete situat în apropierea rezervoarelor Entrepenas și Buendia, unde apa este pompată spre sud-est.

Fără această rezervă de apă, o reducere de la 38 la 27 de hectometri cubi pe lună prin Trasvase,  fermierii vor abandona 12.000 de hectare de culturi, la o pierdere anuală de venituri de 137 milioane de euro. Există riscul de a afecta „securitatea alimentară” a Europei, avertizează Alfonso Galvez, șeful local al sindicatului agricol Asaja.

Pentru a evita un „șoc hidrologic”, Julio Barea, oficial Greenpeace ,  a făcut apel la o reducere drastică a suprafeței dedicate agriculturii intensive: „Spania nu mai poate fi grădina de legume a Europei, în condițiile în care apa devine din ce în ce mai rară.