Într-un ritm îngrozitor de rapid, oamenii din lumea întreagă au început să își piardă fermele (și loturile aferente, acolo unde este cazul). Azi, terenurile sunt deja concentrate în mâinile speculanților de pâmânt care tranzacționează loturile în numele unor miliardari și/ sau corporații agroindustriale. Iar când vine vorba de o eventuală împotrivire (lupta pentru proprietate), „țăranii” (adică, micii fermieri) sunt incriminați și dispar subit din peisaj. Ceea ce se întâmplă acum pe această piață reprezintă o expulzarea sistematică a factorilor considerați obstacole în calea viitorului control asupra hranei populației.
Cam de cinci ani încoace, investitori „strategici”, inclusiv fonduri speculative, fonduri de capital privat și, atenție, chiar fonduri de pensii se întrec în a capitaliza terenurile agricole globale, văzute ca o clasă de noi active extrem de râvnite. Pentru toate aceste entități financiare, contează doar venitul pe termen scurt, mediu și lung, nu securitatea alimentară a omenirii!
Cazul Ucraina. Colos pus cu botul pe labe după „Revoluția portocalie”
Să luăm ca exemplu Ucraina, acolo unde, în 2014, micii fermieri exploatau 16% din terenurile agricole ale țării, dar furnizau 55% din producție – 97% din recolta de cartofi, 97% miere, 88% legume, 83% fructe și 80% lapte. În urma „Revoluției portocalii”, s-a pavat calea pentru investitorii străini, astfel că giganții Occidentului au luat o poziție fermă cu privire la sectorul agroalimentar din Ucraina. Reformele cerute de UE pentru împrumutul acordat Kievului au inclus și obligația ca legislația națională să permită accesul agroindustriei din Vest la resursele Ucrainei.
Astfel, schimbările ordonate de creditorii UE, Banca Mondială și FMI au facilitat preluarea de către corporațiile străine a unor suprafețe enorme de teren agricol. Cât? 1,6 milioane de hectare! Enorm, căci vorbim despre o țară care era la momentul acela al treilea cel mai mare exportator mondial de porumb și al cincilea cel mai mare exportator de grâu! Practic, Ucraina deține 1/3 din totalul terenurilor arabile din Europa.
Iar asta nu a fost tot… A urmat aprobarea utilizării pe scară largă a semințelor modificate genetic. În 2016, când culturile OMG au devenit legale, ele au fost plantate în până la 70% din toate câmpurile de soia, 10-20% din câmpurile de porumb și peste 10% din toate câmpurile de floarea-soarelui!
Fondurile de capital privat, rechinii din spatele agroecologiei
Cumpără mult (milioane de hectare) și ieftin (ferme mici), asta e politica de acțiune a fondurilor de capital privat. Sunt acele organizații care folosesc fondurile de pensii, fondurile suverane de avere, fondurile de dotare și investiții de la guverne, vorbim despre bănci, companii de asigurări, inclusiv persoane fizice (vezi Bill și Melinda Gates). Banii „lor” sunt folosiți pentru a închiria sau cumpăra ferme ieftine care ulterior sunt agregate într-un business ce ajunge să dețină monopolul în piață. În timp, vor câștiga controlul asupra economiei reale, inclusiv asupra pădurilor, a bazinelor hidrografice și a pământurilor „țăranilor”.
Capitalizarea agriculturii servește intereselor giganților agrochimici și a băncilor de semințe. Ca și cum acest lucru nu ar fi suficient, divizia Food and Agriculture a ONU face acum echipă cu CropLife, o asociație globală care reprezintă interesele companiilor producătoare de pesticide (inclusiv pesticide foarte periculoase, HHPs). Cu o lună în urmă, un comunicat de presă emis de PAN Asia Pacific (Pesticide Action Network), din care fac parte 350 de organizații din 63 de țări, reprezentând peste 200.000 de fermieri, pescari și lucrători agricoli, îi cerea directorului FAO, Qu Dongyu, să oprească planurile de colaborare cu CropLife International.
Un articol extrem de util. Un semnal de alarma.
Asta se intampla si la noi,au in sange expansiunea coloniala,terminand cu Africa si America de nord continua cu Europa de est si le merge ff bine cu ajutorul tradatorilor din aceste tari care sunt la coducerea tarii si serviciilor importante,SRI,JUSTITIE,APARARE si POLITIC !