Îngrășămintele sintetice cu azot stimulează producția agricolă. Însă, folosite în exces, poluează mediul înconjurător. Și prețurile au crescut vertiginos, cu atât mai mult cu cât războiul din Ucraina pune presiune asupra fermierilor.
Cu ce le putem înlocui? Cu urina noastră, spun cercetătorii, inclusiv Fabien Esculier, care nu a uitat niciodată sfatul bunicii sale( “Fă pipi pe rubarbă”) și se gândește la un sistem alimentar mai durabil.
Pentru a crește, „plantele au nevoie de nutrienți, azot, fosfor și potasiu”, explică inginerul și coordonatorul programului de cercetare OCAPI din Franța. Atunci când mâncăm, ingerăm acești nutrienți înainte de a-i „excreta, în principal prin urină”, continuă el. Pentru o lungă perioadă de timp, excrementele urbane au fost folosite în câmpurile agricole, înainte de a fi înlocuite de îngrășămintele chimice.
Dar atunci când nutrienții sunt deversați în cantități excesive în râuri, ei favorizează, de exemplu, explozia algelor verzi și reprezintă „una dintre principalele surse de poluare cu nutrienți”, subliniază Julia Cavicchi, de la Rich Earth Institute, cu sediul în SUA.
Separarea și colectarea urinei la sursă necesită regândirea toaletelor, a rețelei de colectare și depășirea anumitor idei preconcepute.
Separarea urinei de toalete a fost testată în așa numitele eco-sate suedeze la începutul anilor 1990, apoi în Elveția sau Germania, notează AFP. Experimentele sunt efectuate acum în Statele Unite, Africa de Sud, Etiopia, India și Mexic. În Franța, proiectele apar în Dol-de-Bretagne, Paris și Montpellier.
„Introducerea inovațiilor ecologice necesită timp, în special o inovație radicală precum separarea urinei”, spune Tove Larsen, cercetător la Școala Federală Elvețiană de Știința și Tehnologia Apei (Eawag).
Primele generații de toalete cu separare a urinei au fost considerate nepractice și inestetice, sau teama de mirosuri neplăcute a fost un obstacol, explică ea. Un nou model dezvoltat de compania elvețiană Laufen împreună cu Eawag ar trebui să rezolve aceste dificultăți.
Dar sunt oamenii dispuși să mănânce alimente fertilizate cu urină? Un studiu recent arată că există diferențe semnificative între țări. Gradul de acceptare este foarte ridicat în China, Franța și Uganda, dar scăzut în Portugalia și Iordania.
Odată colectată, urina trebuie transportată la câmp, ceea ce este costisitor. Diferite tehnici fac posibilă reducerea volumului și concentrarea sau chiar deshidratarea ureei. Rich Earth Institute dezvoltă soluții tehnice pentru a face ca răspândirea acestui îngrășământ să fie ușoară și ieftină pentru agricultori.
„Sunt obstacole de depășit”, comentează Marine Legrand, antropolog și membru al rețelei OCAPI. Dar „începem să înțelegem cât de prețioasă este apa” și „devine inadmisibil să faci nevoile în ea”.
