În afacerile monetare, a afla cum arată o pauză a ratei dobânzii – și gradul de convingere din spatele ei – poate fi un exercițiu periculos. Calcularea momentului nu duce lipsă de riscuri.
Este puțin probabil ca băncile centrale să fie categorice atunci când vor suspenda majorările de rate în lunile următoare. S-ar putea să devină clar doar retrospectiv că a fost apăsat butonul de așteptare. Din motive întemeiate: inflația se retrage, deși se situează semnificativ peste ținta stabilită, de 2%.
Și poate influența sentimentul privind viitoarea traiectorie a costurilor de împrumut. Vor mai fi încă unul sau doi ghionturi mai sus, poate chiar trei?
Capcanele încercării de a stabili cu precizie momentul unei pauze au fost vizibile săptămâna trecută, când Reserve Bank of Australia a majorat dobânda sa principală cu un sfert de punct, așa cum a fost prevăzut de majoritatea economiștilor. Ceea ce a ieșit în evidență în comentariul RBA este absența oricărui indiciu limpede că o pauză ar fi pe masă.
Pe de altă parte, guvernatorul Băncii Canadei, Tiff Macklem, susține că „trebuie să luăm o pauză în ceea ce privește creșterea ratelor înainte de a încetini prea mult economia și inflația, pentru a vedea toate efectele creșterii costurilor de împrumut”.
„Nu ar trebui să continuăm să creștem ratele până când inflația nu revine la 2%.” A trecut ceva timp de când un bancher central s-a agitat în mod public în legătură cu riscul ca inflația să se retragă prea mult.
Oficialii Băncii Centrale Europene nu vor să audă de pauze, deși stau cumva în stand buy, cu o potențială reducere a majorării ratelor în primăvară.
În privința Rezervei Federale a SUA, comentariile președintelui Jerome Powell nu lasă loc de dubii: “Procesul dezinflaționist pare a fi în desfășurare, dar nu se întrevăd reduceri ale dobânzii şi probabil vor urma câteva creşteri în acest an”. Pe scurt, “dacă vor exista semne mai clare de inflație, vom începe înăsprirea”.
