Criza coronavirusului a închis birourile marilor orașe spaniole. Stresat de costul vieții la Madrid, Antonio Linaje a profitat de pandemie și telemuncă pentru a se stabili în satul copilăriei sale.
Din octombrie, acest consultant în politici publice în vârstă de 28 de ani s-a mutat în casa pe care a moștenit-o de la bunicii săi în Villalba de Duero, un sat de 700 de locuitori, la 170 km nord de capitala Spaniei. Aici a găsit o mulțime de locuințe abandonate și un singur bar unde se adună duminica o mână de oameni. Dar Antonio – pentru care sosirea fibrelor optice a fost un factor cheie în decizia sa de a se întoarce la „pueblo” – este încântat să-și cumpere mâncarea de la vânzătorii ambulanți, mai degrabă decât la supermarket, deoarece rezolvă problemele costului ridicat al vieții în oraș sau transportul aglomerat. Raquel Carames, în vârstă de 38 de ani, și-a vândut apartamentul din Madrid după blocajele din primămară, iar acum este stabilită în Chiclana, un sat de coastă din Andaluzia, unde obișnuia să-și petreacă sărbătorile. Experiența lor nu este o excepție, a declarat pentru AFP Diana Moret, fondatoarea Pandora Hub, o platformă pentru proiecte de stimulare a zonelor rurale, care operează în Germania, Franța și chiar în Indonezia și Cambodgia. Dar Spania are dificultățile de accesare a internetului, după decenii de exod rural se simte decalajul digital: 13 milioane de oameni nu au o conexiune bună la internet, într-o țară cu o populație de 47 milioane. Guvernul speră să îmbunătățească lucrurile cu ambițiosul „Plan Digital 2025 pentru Spania”, finanțat din fonduri europene. Obiectivul: „să garanteze o conexiune digitală adecvată la 100% din populație” în termen de cinci ani. Există o oportunitate istorică de repopulare a acestor regiuni interioare precum Castilia sau Aragon, neglijate de decenii de administrație, subliniază Gema Roman, de la firma de consultanță Atrevia.
