Se închid uzinele. Europa va rămâne fără aluminiu?

În industria aluminiului, închiderea unor topitorii este o decizie dureroasă. Odată ce energia electrică este întreruptă, poate dura câteva luni și zeci de milioane de euro pentru a le repune în funcțiune.

Cu toate acestea, Norsk Hydro ASA se pregătește să facă exact acest lucru la o uzină gigant din Slovacia în această lună. La prețurile recente ale pieței, factura anuală de energie electrică a topitoriei Slovalco ar fi de aproximativ două miliarde de euro, potrivit directorului executiv Milan Wesley.

Și nu este singura – producția europeană a scăzut la cel mai scăzut nivel din anii ’70 încoace, iar analiștii din industrie spun că această criză energetică va duce la dispariția unor zone mari din producția de aluminiu din regiune.

O tonă de aluminiu necesită aproximativ 15 megawați-oră de energie electrică, suficient pentru a alimenta cinci case din Germania timp de un an.

Unele fabrici sunt protejate de subvențiile guvernamentale, de acordurile de energie pe termen lung sau de accesul la energie regenerabilă proprie, dar restul se confruntă cu un viitor incert.

Sutele de producători europeni care transformă metalul în piese pentru mașinile germane sau avioanele franceze devin mai dependenți de importuri care pot fi costisitoare. Unii cumpărători încearcă, de asemenea, să evite aprovizionarea din Rusia – un furnizor important pentru Europa.

„Istoria a dovedit că, odată ce topitoriile de aluminiu dispar, nu se mai întorc”, a declarat Mark Hansen, directorul executiv al companiei de comerț cu metale Concorde Resources Ltd.

Industria spune că are nevoie urgentă de sprijin guvernamental pentru a supraviețui. Cu toate acestea, ar putea fi dificil de justificat orice măsură, cum ar fi un plafon de preț fix pentru a menține în funcțiune centralele care consumă energie electrică, în timp ce consumatorii se confruntă cu facturi de electricitate în creștere și cu amenințarea raționalizării și a penelor de curent.

Problemele din sectorul aluminiului oferă un exemplu izbitor pentru ceea ce se întâmplă în industriile europene cu consum mare de energie: pe întreg continentul, producătorii de îngrășăminte, fabricile de ciment, oțelăriile și topitoriile de zinc plătesc, de asemenea, prețuri amețitoare pentru gaz.

Producătorii de alte metale, cum ar fi zincul și cuprul, sunt afectați și ei grav, dar cantitatea uriașă de energie electrică necesară pentru a face aluminiu a făcut sectorul deosebit de neprofitabil.

Vineri, prețul futures al Bursei de Metale din Londra a fost de aproximativ 2.300 USD pe tonă de aluminiu. Aceasta înseamnă că tăierile de iarnă sunt susceptibile să se accelereze.

Wood Mackenzie estimează că Europa a pierdut deja aproximativ un milion de tone din capacitatea sa anuală de producție de aluminiu, iar analiștii pieței se așteaptă ca aproximativ 25% din această capacitate să fie redusă permanent.