Piețele și-au petrecut cea mai mare parte a anului 2021 tranzacționând cu asigurări de la marile bănci centrale, și în special de la Rezerva Federală a SUA, că inflația va fi tranzitorie și politica monetară va continua să rămână în regim de stimulare. 2022 va fi diferit.
“Ne așteptăm ca inflația să rămână ridicată pe tot parcursul acestui an”, avertizează Matthew Luzetti, economist șef la subsidiara Deutche Bank din Statele Unite.
“Acesta este un mare impact asupra veniturilor consumatorilor. Toate prețurile au înregistrat presiuni inflaționiste foarte mari în ultimul an și suntem departe de o redresare a pieței muncii”, a precizat el.
Piețele nu vor mai avea injecții previzibile masive de lichiditate pentru a le alimenta prin incertitudini economice, comentează Financial Times. În mod esențial, investitorii vor trebui să aibă o viziune asupra durabilității și impactului creșterii inflației, inclusiv a factorilor care provoacă eventuala dispariție a acesteia.
Timp de mai bine de un deceniu, achizițiile la scară largă de active de către băncile centrale au stimulat nu doar cele cumpărate de pe piețe, ci și practic toate celelalte active, fie ele financiare sau fizice (cum ar fi locuințe, artă și alte obiecte de colecție). Acesta a fost cazul în special în 2021, când injecțiile de numerar de la băncile centrale au fost la niveluri lunare record.
După ce a respins în mod consecvent amenințarea inflației, Fed începe să închidă robinetul stimulentelor.
Deși poziția sa de politică monetară va rămâne acomodativă pentru o perioadă de timp, cea mai puternică bancă centrală din lume este acum pregătită să oprească complet achizițiile de active până la sfârșitul primului trimestru.
Un număr tot mai mare de alte bănci centrale (nu numai în lumea emergentă, ci și în unele economii avansate, cum ar fi Norvegia și Regatul Unit) s-au angajat deja în cicluri de majorare a ratei dobânzii.
Toate acestea vin într-un moment în care politica fiscală din multe țări este pe punctul de a fi mai puțin stimulativă, chiar dacă Omicron, noua variantă de coronavirus, atenuează creșterea economică.
Condițiile financiare bazate pe piață sunt mai volatile, soldurile odată puternice ale gospodăriilor sunt erodate treptat de inflație și de cheltuielile consumatorilor, iar Omicron alimentează presiunile inflaționiste prin noi întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare și disponibilitatea lucrătorilor.
Condițiile financiare mai stricte, deși justificate de inflația persistentă, ar favoriza o combinație extrem de neprietenoasă de instabilitate financiară și cerere privată mai scăzută.
În extrema sa – cea a stagflației – politicile devin mult mai puțin eficiente într-un moment în care piețele se confruntă cu riscul de lichiditate, credit și solvabilitate.
Pe măsură ce noul an se desfășoară, atât Fed, cât și piețele și celelalte bănci centrale au o miză uriașă ca inflația să scadă într-un mod ordonat.
Pe de altă parte, o însăprire bruscă a politicilor monetare ar duce la o scădere a activității economice.
Pe lângă pagubele directe aduse economiei, acest lucru ar provoca accidente pe piața financiară care amplifică o nouă rundă de amenințări asupra mijloacelor de trai.
