Publicitatea în spațiul cosmic poate părea o idee extravagantă, dar este una cu o istorie lungă și atrage tot mai mulți adepți.
În august, compania canadiană Geometric Energy Corporation (GEC) a anunțat că dorește să lanseze un satelit cu un panou publicitar pe o rachetă SpaceX.
În 2019, antreprenorul rus Vlad Sitnikov a venit cu un proiect de a trimite pe orbită un grup de sateliți mici, toți cu ecrane pe ei, care împreună ar putea acționa ca un banner uriaș, vizibil de pe pământ, cu o potențială audiență de 7 miliarde de oameni. Compania sa, StartRocket, a propus utilizarea acestei tehnologii pentru a afișa o imitație a siglei Coca-Cola și a altor embleme ale brandului.
Sunt doar cel mai recente exemple de publicitate spațială, un concept a cărui istorie datează de zeci de ani. În anii ’90, cosmonauții ruși au avut o serie de colaborări cu diferite mărci. În 1996, au fost plătiți cu 5 milioane de dolari pentru că au scos o cutie de Pepsi în afara stației spațiale Mir, iar Pizza Hut le-a plătit 1 milion de dolari în 2000 pentru a-și imprima sigla pe una dintre rachetele lor, potrivit Al Jazeera.
Poluarea luminoasă
O obiecție cheie la aceste proiecte este că ele vor contribui la poluarea luminoasă din spațiu, o problemă care crește chiar și fără reclame pe orbită. „Problema poluării luminoase din spațiu este un teritoriu nou pentru noi și a început abia în 2019, odată cu lansarea sateliților SpaceX Starlink”, a spus Jeffrey Hall, director al Observatorului Lowell și președinte al Comitetului Societății Americane de Astronomie.
El susține că o rețea de panouri publicitare purtate de sateliți – care emit sau reflectă lumină – va afecta munca de observare a astronomilor.
Pentru Sitnikov, aceasta nu ar fi o problemă prea mare. În propunerea sa, un panou ar fi vizibil doar șase minute o dată. Hall îl contrazice: „Șase minute nu vor fi sfârșitul astronomiei de la sol, dar poate deveni un agregat care are într-adevăr potențialul de a afecta negativ cerul nopții.”
Așa-numitele „constelații” de sateliți mici au crescut în ultimii ani. SpaceX Starlink vrea să lanseze zeci de mii pentru a oferi conexiuni la internet în întreaga lume.
Oponenții publicității spațiale spun că aceasta ar putea chiar contribui la deșeurile spațiale.
“Cu cât lansăm mai multe obiecte pe orbită, cu atât este mai probabil să se ciocnească unul de celălalt și să provoace o reacție în lanț care va popula orbita joasă a pământului cu bucăți de resturi, făcând zborul în spațiu mult mai greu sau poate chiar imposibil”, a adăugat Jeffrey Hall.
Legea spațială
În virtutea Tratatului din 1996, spațiul cosmic este numit un bun comun global.
„Dar nu există nimic specific în tratat despre publicitatea spațială”, a spus profesorul emerit Joanne Gabrynowicz, director al Institutului Internațional de Drept Spațial. „Doar articolul 9 impune semnatarilor să evite „interferențe dăunătoare” în activitățile spațiale ale națiunilor”.
Panourile publicitare prin satelit care împiedică astronomii să observe spațiul ar putea fi supuse unor interdicții. În plus, în 1993, SUA au adoptat o lege națională care interzice publicitatea spațială care ar putea fi considerată „obstructivă”.
Desigur, constelația de satelit Starlink de la SpaceX a fost revizuită și aprobată de autoritățile americane, chiar dacă are un impact asupra astronomiei.
Dreptul internațional depinde și de modul în care sunt aplicate tratatele la nivel național. Rusia ar trebui, de exemplu, să decidă dacă consideră că o companie rusă de publicitate spațială este în conformitate cu Tratatul pentru spațiul cosmic.
Cu toate acestea, există un argument legal pentru blocarea publicității spațiale în cazul în care ar provoca prea multă poluare luminoasă. Ceea ce pare probabil este că, pe măsură ce costul deplasării în spațiu continuă să scadă, planurile pentru publicitatea spațială vor crește.
