În lumea petrolului, Brent este cel mai important punct de referință al prețului pentru miliardele de dolari schimbate printr-o rețea complexă de contracte fizice, forward, futures și opțiuni.
În multe privințe, este echivalentul petrolului cu Libor – indicatorul discreditat al ratei dobânzii, folosit pe piețele financiare. Analogia este pertinentă pentru că și Brent este supus presiunilor cotațiilor subiective de către traderi.
Compania petrolieră britanică BP observă “dislocări ale valorii indicelui de referință”, potrivit Bloomberg. Sigur, comercianții de petrol nu manipulează Brent așa cum au făcut băncile cu Libor. Dar auzirea cuvântului „dislocări” alături de prețul petrolului ar trebui să îngrijoreze autoritățile de reglementare și factorii de decizie – în special cu Brent-ul oscilând în jurul a 100 de dolari pe baril și contribuind la inflația globală.
Industria comerțului cu petrol se adună săptămâna aceasta la Londra pentru întâlnirea anuală – cunoscută de zeci de ani ca Săptămâna Internațională a Petrolului, dar acum rebranșată în Săptămâna Internațională a Energiei, mai “corectă” din punct de vedere politic. Remedierea Brent ar trebui să fie în fruntea agendei.
Brent a devenit un reper când producția de petrol din Marea Nordului a crescut în anii 1980 și 1990. A fost util atunci pentru că era un preț de referință reprezentativ pentru o mare parte din comercianții industriei. Dar astăzi îi lipsește lichiditatea.
Lumea consumă aproximativ 100 de milioane de barili pe zi, dar prețul de referință reprezintă doar o parte din producția Mării Nordului. Într-o lună bună, Brent se bazează pe aproximativ un milion de barili pe zi; într-una proastă, doar 0,5 milioane de barili pe zi. Insuficient.
Având în vedere că este produs atât de puțin țiței Brent, indicatorul de referință este vulnerabil. De exemplu, dacă o companie cumpără tot petrolul disponibil și apoi deține restul pieței pentru răscumpărare.
Noi reguli de tranzacționare
Există acum o propunere pe masă: adăugarea indicelui West Texas Intermediate din SUA(WTI) la “coșul” Brent. Acest plan, prezentat și de S&P Global Platts, care evaluează prețul fizic Brent și acționează ca un regulator de facto al indicelui de referință, pare să aibă un sprijin bun din partea industriei. Nu este ceea ce și-ar dori toată lumea, dar este probabil suficient de bun în proporție de 80% pentru majoritatea participanților la piață – comercianților de petrol, brokeri, companii și bănci.
Următorii pași rămân încă neclari. În lumea misterioasă a petrolului din Marea Nordului, comerțul cu Brent este guvernat de așa-numitul acord SUKO-90.
Acest document, care stabilește condițiile generale de tranzacționare, nu este produs de un organism de reglementare sau de Platts, ci de Shell Plc, gigantul petrolier britanic. Shell nu a informat până acum dacă sprijină noua propunere sau dacă va actualiza acordul.
Pentru prima dată, industria poate fi nevoită să solicite unei terțe părți să rescrie regulile de tranzacționare. Chiar dacă toată lumea se adună în spatele planului, analiștii consideră că noul punct de referință Brent nu va fi pus în aplicare până în vara lui 2023.
