Pentru cartelul petrolului OPEC+, războaiele se desfășoară ca de obicei. De fapt, războaiele dintre membrii săi sunt și ele destul de obișnuite.
Iranul și Irakul au rămas aliați-rivali OPEC în timpul războiului lor din 1980-1988. Miniștrii petrolului din Irak și Kuweit s-au așezat la aceeași masă chiar și după ce Bagdadul și-a invadat vecinul în 1990.
Și astăzi Arabia Saudită și Iranul vorbesc despre petrol chiar și atunci când Riad spune că Teheran îi sponsorizează pe rebelii houthii yemeniți care aruncă rachete în regat.
Cu acest tip de istorie, orice așteptare că OPEC își va rupe pur și simplu alianța petrolieră cu Rusia în privința unui război este curată miopie, notează Bloomberg. Pentru grupul de producători de petrol, Rusia este și astăzi un partener esențial.
Când Suhail Al-Mazrouei, ministrul petrolului al Emiratelor Arabe Unite, a fost întrebat despre politica de colaborare cu Moscova în contextul invaziei Ucrainei, el a ridicat din umeri: “Am mai văzut războaie”.
Mai explicit, ministrul saudit al petrolului, prințul Abdulaziz bin Salman, a evocat înainte de reuniunea OPEC+ din această săptămână recentele atacuri cu rachete asupra regatului, inclusiv unul care a lovit un depozit de combustibil deținut de Saudi Aramco din Jeddah, sugerând că aceste atacuri au venit din Iran – un membru OPEC. Mesajul a fost clar: dacă Arabia Saudită poate vorbi cu Iranul, cu siguranță poate vorbi cu Rusia.
Trecutul războinic al OPEC a fost util pentru a justifica motivul pentru care cartelul își menține relațiile cu Moscova. Dar aceasta este doar o scuză convenabilă. Arabia Saudită dorește cu siguranță să păstreze relația cu rușii, pe care o consideră una dintre cele mai mari realizări diplomatice ale sale.
Alături de un raport îmbunătățit cu China, alianța cu Moscova a permis saudiților să-și reechilibreze dependența tradițională de Washington. O strategie deosebit de utilă într-un moment în care Riad și Casa Albă sunt în dezacord pe mai multe fronturi.
Rusia aduce peste 11 milioane de barili pe zi de producție (mai mult de o zecime din producția globală de petrol) grupului OPEC. Și alte două țări non-OPEC de pe orbita Moscovei – Kazahstan și Azerbaidjan – contribuie, de asemenea, cu încă două milioane de barili zilnic.
Arabia Saudită și-a dat seama cu mult timp în urmă că, fără Rusia, OPEC nu ar funcționa și fluxul de petrodolari în visteriile saudite ar fi în pericol.
Regatul nu a reușit să atragă Rusia în parteneriat până în decembrie 2016, când prințul moștenitor Mohammed bin Salman a purtat personal discuții cu Vladimir Putin și a deschis calea către un acord. Cu Rusia la bord, OPEC+ controlează acum puțin mai mult de 50% din producția mondială de petrol.
După cum s-a convenit cu luni în urmă, cu sprijinul Moscovei, cartelul ar adăuga, pe hârtie, încă peste 400.000 de barili pe zi în fiecare lună până în septembrie.
În realitate, adaugă mult mai puțin decât atât, deoarece multe țări OPEC+ nu pot crește producția, iar producția proprie a Rusiei este acum în scădere.
OPEC are un acord cu Rusia până la sfârșitul lunii decembrie. Dincolo de asta, ar fi nevoie să fie negociat unul nou.
Pentru ca Arabia Saudită și alții să rupă de Rusia, ar avea nevoie de o alternativă mai bună. Dar încă nu a fost oferită niciuna.
țițeiul apa nu se face.
OPEC e de fapt locul de unde se conduce USA.Daca Rusia si Iran au devenit rivalii USA mai mult ca sigur ca in cel mai scurt timp vor parasi organizatia.As avea curaj sa pariez ca asa va fi,nu e posibil sa fii in OPEC si sa exporti petrol in alta moneda.Este exact motivul pentru care Irak si Libia au fost distruse,nu au respectat regulile si au vrut sa vanda separat petrol in alte monede.