Este cea mai recentă încercare de a găsi o cale de mijloc între aranjamentele de lucru precum cele de la Airbnb – unde angajații pot lucra oriunde și oricând – și cele de la companii precum Tesla, al cărei director executiv Elon Musk a scris pe Twitter că, dacă angajații nu se prezintă la birou, „vom presupune că au demisionat”.
Oamenii care călătoresc în interes de afaceri și de agrement reprezintă un subansamblu al nomazilor digitali, care locuiesc și lucrează în străinătate pentru o perioadă mai lungă decât o vacanță obișnuită, fără a-și stabili reședința permanentă.
Aceștia petrec de obicei săptămâni sau luni în străinătate înainte de a se întoarce acasă, în timp ce alți nomazi pot petrece ani de zile pe drumuri.
Entuziasmul tot mai mare al angajaților pentru astfel de călătorii este încet-încet întâmpinat cu un impuls politic. Guvernele încearcă să elaboreze reglementări privind vizele și taxele, în timp ce întreprinderile se preocupă de conformitate și de cultura corporativă.
Oficialii din Thailanda și Indonezia, două dintre cele mai importante zone turistice, consideră că această tendință de călătorie pe termen lung este în favoarea lor – dacă toată lumea reușește să respecte regulile.
Pe insula indoneziană Bukabuka, aflată la peste patru ore de mers cu avionul și cu barca de capitala Jakarta, stațiunea ecologică Reconnect înregistrează o creștere a numărului de solicitări din partea străinilor.
Acum, odată cu redeschiderea frontierelor, vizitatorii de peste hotare care intenționează să lucreze la distanță își rezervă sejururi cu o durată cuprinsă între o lună și jumătate de an