Metale rare: Europa, hiper dependentă de China

Litiu, nichel, siliciu, cobalt…Comisia Europeană a identificat  30 de „materii prime critice”, în special metale, care lipsesc deja pentru a îndeplinii ambițiile UE să atingă neutralitatea carbonului până în 2050, ca parte a „Acordului verde”.

Acest proiect implică producția forțată de turbine eoliene, baterii și panouri solare, digitalizare și automobile electrice.

Toate aceste sectoare au un numitor comun: sunt dependente de materii prime critice, inclusiv cele provenite din „pământuri rare”.

Comisia estimează că doar pentru Uniunea Europeană va fi nevoie de 60 de ori mai mult litiu în 2050 decât în ​​prezent și de 15 ori mai mult cobalt, de exemplu.

“A început marea goană pentru materiile prime critice. Aceste metale nu sunt supuse unui risc de lipsă în sensul geologic al termenului, resursele fiind considerabile. Dar sunt numite „critice” deoarece producția lor este concentrată în câteva țări producătoare. Și acest lucru înseamnă penurie de aprovizionare din motive geopolitice, dacă aceste țări nu mai vor să le exporte”, spune analistul Guillaume Pitron, autorul cărții „Războiul metalelor rare, fața ascunsă a tranziției energetice și digitale”. În fruntea acestor țări esențiale se află China.

„China ne ține în palmă”

Aproape 98% din importurile UE de pământuri rare provin din China, care s-a stabilit atât ca unul dintre statele de producție, dar și de tratare, transformare și vânzare a acestor metale.

“Dependența statelor europene de China este absolut colosală. China ne ține în palmă. Europa consumă 25% din materiile prime ale lumii, dar produce doar 3%. Prin urmare, trebuie să le caute în special în China”, precizează Pitron.

Nu este surprinzător că această dependență influențează relațiile diplomatice. UE condamnă Beijingul pentru tratamentul minorităților uiguire sau represiunile din Hong Kong, dar fabricile europene depind de materii prime din China, în timp ce pe tot cuprinsul continentului european minele care exploatează metalele rare sunt pe cale de închidere.

Politicile “verzi” și “digitale” au declanșat o expozie a cererii de materii prime critice iar țările producătoare vor domina această concurență nemiloasă cu aprovizionări din ce în ce mai strategice.