Pentru cineva care și-a început cariera lucrând la etajele Bursei de Valori din Londra, orele care au urmat ieșirii Marii Britanii de pe piața unică cu greu ar fi putut fi mai dramatice.
Într-o singură zi, Alasdair Haynes, directorul executiv al Aquis Exchange, a văzut toate afacerile de tranzacționare transferate în ianuarie 2021 la bursele UE.Schimbarea uimitoare, care a afectat tranzacțiile de 6 miliarde de euro cu acțiuni europene în acea zi, părea emblematică pentru lovitura dată de Brexit asupra statutului orașului Londra de capitală financiară dominantă a Europei – și a dus la oportunități noi pentru centre rivale precum Frankfurt, Paris și Amsterdam.
A trecut un an, modul de plecare a Marii Britanii a fost, fără îndoială, un autogol al Londrei, în timp ce UE se străduiește să elaboreze o strategie proprie câștigătoare pentru a-și construi piețele de capital.
„În Europa, diferite centre se luptă între ele pentru a recupera afacerile cu orice preț”, spune Haynes, care a ocupat funcții de conducere la Morgan Grenfell, UBS și HSBC în cariera sa de 35 de ani în City.
În loc să se confrunte cu schimbarea masivă a unor segmente de afaceri din sectorul financiar din Regatul Unit în UE, pe care unii au prezis-o, Londra suferă o criză lentă care va dura ani sau decenii pentru a se desfășura, notează Financial Times.
Dar eforturile UE de a reduce dependența de Marea Britanie și de a construi un sector financiar proporțional cu economia sa au rămas lente și neconcludente, în parte din cauza lipsei de focalizare politică în marile capitale.
„Trebuie să luăm o perspectivă lungă aici: dezvoltarea unor piețe de capital mai profunde în UE nu este nici ușor, nici rapid de făcut”, recunoaște Valdis Dombrovskis, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene, adăugând că UE a făcut progrese bune în implementarea legislației. „Încă mai avem bariere de dărâmat.”
Londra își pierde strălucirea, nu importanța
Acordul comercial post-Brexit încheiat la sfârșitul anului 2020 prevedea puține capitole pentru serviciile financiare, iar de atunci Bruxelles-ul a refuzat să ofere Londrei ceva asemănător cu aceleași aranjamente de acces pe piață – sau echivalență – de care se bucură centrele financiare, inclusiv New York, Tokyo sau Hong Kong.
Ideea că Regatul Unit va atrage cantități mari de activitate financiară s-a dovedit a fi o iluzie. Capitalele financiare ale UE au raportat o creștere a activității, deoarece firmele sunt forțate de reglementări să-și mute afacerile din City of London.
Parisul a fost unul dintre beneficiari, deoarece capitala Franței încearcă să atragă bancherii și firmele financiare cu scutiri fiscale și alte stimulente. A atras 2.800 de angajați din Regatul Unit de când Marea Britanie a votat pentru părăsirea UE în 2016.
Și unele bănci americane au ales, de asemenea, Parisul ca una dintre bazele lor în UE, printre care JPMorgan, care urmează să-și crească personalul de la aproximativ 250 la 800 de oameni în acest an.
Între timp, Amsterdam a suclasat Londra ca principal hub pentru tranzacționarea acțiunilor din Europa, iar Euronext, cel mai mare operator bursier al UE, mută centrele de date care găzduiesc toate tranzacțiile sale de la Basildon ( Essex) la Bergamo (Italia).
Cu toate acestea, Londra are peste 418.000 de angajați în servicii financiare – potrivit datelor guvernului britanic – și rămâne un centru important pentru tranzacționarea de valute și instrumente derivate, compensare, asigurări și fonduri de capital privat.
Dar asta nu înseamnă că Bruxelles se mulțumește să lase lucrurile așa cum sunt. UE depune eforturi pentru a-și consolida centrele financiare printr-un proiect denumit în prezent „Uniunea Piețelor de Capital”, pe ideea de a reduce dependența de împrumuturi bancare din Regatul Unit și SUA.
