Băncile centrale achiziționează aur în cel mai rapid ritm din 1967 încoace, ceea ce arată că unele națiuni sunt dornice să-și diversifice rezervele în afara dolarului.
Datele compilate de World Gold Council(WGC), au evidențiat că cererea pentru metalul prețios a depășit orice cantitate anuală din ultimii 55 de ani. De asemenea, estimările de luna trecută sunt mult mai mari decât cifrele oficiale raportate de băncile centrale.
Fuga băncilor centrale către aur ar sugera că fundalul geopolitic este unul de neîncredere, îndoială și incertitudine, după ce SUA și aliații săi au înghețat rezervele de dolari ale Rusiei, a declarat Adrian Ash, șeful departamentului de cercetare de la BullionVault, citat de Financial Times.
Ultima dată când s-a înregistrat acest nivel de cumpărare a marcat un punct de cotitură istoric pentru sistemul monetar global. În 1967, băncile centrale europene au cumpărat volume masive de aur de la SUA, ceea ce a dus la prăbușirea rezervelor London Gold Pool. Și a grăbit dispariția în cele din urmă a sistemului de la Bretton Woods, care lega valoarea dolarului american de metalul prețios.
Luna trecută, WCG a estimat că instituțiile financiare oficiale ale lumii au cumpărat 673 de tone de aur. Și numai în al treilea trimestru, băncile centrale au cumpărat aproape 400 de tone, cel mai mare volum pe trei luni de când au început înregistrările trimestriale în 2000.
Estimările prudente ale WGC depășesc achizițiile raportate către FMI și de către băncile centrale individuale, care se ridică la 333 de tone în cele nouă luni până în septembrie.
Oficial, achizițiile din al treilea trimestru au fost conduse de Turcia, cu 31 de tone, ducând aurul la aproximativ 29% din rezervele sale totale. Uzbekistanul a urmat cu 26 de tone, în timp ce în iulie Qatar a făcut cea mai mare achiziție lunară înregistrată din 1967 încoace.
Discrepanța dintre estimările WGC și cifrele raportate oficial, urmărite de FMI, poate fi explicată parțial prin faptul că agențiile guvernamentale, în afară de băncile centrale din Rusia, China și altele, pot cumpăra și deține aur fără a le raporta ca rezerve.
Banca Populară Chineză (PBoC) a raportat la începutul acestei luni că, în noiembrie, a efectuat prima sa creștere a deținerilor de aur din 2019, cu 32 de tone în valoare de aproximativ 1,8 miliarde de dolari. Cu toate acestea, industria aurului spune că achizițiile chinezești sunt aproape sigur mai mari.
Pentru Rusia, sancțiunile au creat probleme semnificative pentru industria sa minieră de aur – cea mai mare din lume după China – în ceea ce privește vânzările în străinătate. Aceasta produce aproximativ 300 de tone în fiecare an, dar are o piață internă pentru doar 50 de tone, potrivit MKS PAMP, o companie de comercializare a metalelor prețioase.
În lunile următoare se va verifica dacă achizițiile record ale băncilor centrale au fost un impuls oportunist, pe măsură ce cotațiile aurului au scăzut, sau o schimbare mai structurală.
Chiar și în condițiile în care prețurile și-au revenit la aproximativ 1.800 de dolari pe uncie, puțini sunt dispuși să parieze că tendința de diversificare a rezervelor băncilor centrale își va schimba cursul în curând.
Bernard Dahdah, analist senior de mărfuri la banca franceză Natixis, a declarat că deglobalizarea și tensiunile geopolitice au făcut ca strategia băncilor centrale din afara Occidentului de a se diversifica și de a se îndepărta de dolarul american “nu se va schimba timp de cel puțin un deceniu”.