Luni, 15 februarie, barilul WTI american a depășit 60 de dolari, o premieră de la sesiunea din 20 februarie 2020. Se pune întrebarea care sunt perspectivele oferite giganților petroliferi, între criza coronavirusului, probleme climatice și, mai presus de toate, noile politici ale administrației Biden.
În 2020, BP, Chevron, ExxonMobil, Shell și Total au acumulat pierderi de aproximativ 80 de miliarde USD, comparativ cu profiturile de aproape 50 de miliarde în 2019. Acest colaps reflectă în primul rând violența crizei de sănătate, notează Boursorama. În aprilie, cererea globală scăzuse cu 30 de milioane de barili și nu va reveni la nivelul său anterior în 2021, potrivit estimărilor Agenției Internaționale pentru Energie. Dar în spatele coronavirusului se ascund tensiuni legate de locul hidrocarburilor în sistemele economice în tranziție. Europenii (BP, Shell și Total) s-au angajat recent să fie neutri din punct de vedere al emisiilor de carbon pentru mijlocul secolului. Aceștia vor trebui să-și demonstreze credibilitatea în această direcție (de care ONG-urile se îndoiesc), dar par hotărâți să-și reechilibreze portofoliul de afaceri lăsând mai mult spațiu pentru electricitate regenerabilă, baterii, biocombustibili sau hidrogen.
În același timp, americanii (ExxonMobil și Chevron) nu se abat de la linia lor, așteptând reluarea revitalizării producției în câmpurile petroliere din Texas sau New Mexico. Dar această strategie nu i-a convins pe analiștii de la S&P Global Ratings, care tocmai le-au coborât ratingul. Pentru că ciclul politic care se deschide în Statele Unite promite să fie mult mai puțin favorabil. Donald Trump a folosit hidrocarburile ca pârghie pentru a face America „din nou măreață”, aducând producția națională de petrol în prim-planul lumii și folosind gazul ca armă de presiune asupra Europei dependentă de Rusia. Dar Joe Biden începe o altă cale, primele sale decizii fiind de a readuce SUA în Acordul climatic de la Paris și de a opri proiectul uriașei conducte Keystone XL, destinată să se conecteze cu rafinăriile din Canada. Dincolo de aceste planuri, perspectiva este de a angaja investiții de 2 trilioane de dolari pe parcursul a zece ani pentru a accelera desfășurarea surselor regenerabile de energie. Dar puterea președintelui Biden este limitată la constrângerea directă a activității companiilor petroliere naționale, cu riscul de a crește doar importurile și de a reaprinde temerile de dependență excluse de la boomul de petrol și gaze de șist, până la sfârșitul anilor 2000. Mai mult, Casa Albă are control direct numai asupra exploatării în ținuturile federale. Joe Biden știe că industria petrolieră asigură în jur de zece milioane de locuri de muncă bine plătite și va trebui să compenseze politicile de mediu pentru ca americanii să nu-l regrete pe Trump.
