Volatilitatea prețului aurului negru observată în ultimele zile rezultă din dorința EAU de a-și crește producția națională, împotriva planurilor Arabiei Saudite și altor membri ai alianței OPEC +.
Închiderea robinetului petrolului nu a fost ușoară, dar redeschiderea pare acum și mai dificilă.
Pe 12 aprilie 2020, 23 de țări membre ale OPEC + au ratificat un acord istoric , fiind de acord cu reducerea producției în comun. De atunci, cererea a avansat considerabil – în special după recuperarea economiilor din criza pandemică – dar oferta nu a ținut pasul
Arabia Saudită și Rusia doresc să mențină această politică, deoarece le permite să profite de prețuri ridicate. Dar Emiratele Arabe Unite, un membru de vârf al cartelului, se opun.
În timp ce un amplu consens în cadrul organizației a pledat în această săptămână pentru o creștere a producției de 400.000 de barili pe zi între august și decembrie 2021, Abu Dhabi avansează în schimb cifra de 600.000.
Suspendarea negocierilor de luni a împins prețurile pe baril la aproape 80 USD. Petrolul SUA este la cel mai înalt nivel din 2014 și prețul unui baril de Brent nu a fost atât de mare de doi ani și jumătate.
Războiul prețurilor
Lipsa unui acord între „regii petrolului” alimentează toate speculațiile. Inclusiv cel al unui preț pe baril care ar depăși 100 de dolari, ceea ce s-a întâmplat doar între 2008 și 2014.
Dacă nu se ajunge la un acord în curând, țările membre OPEC+ ar putea să se angajeze într-un război al prețurilor, precum cel purtat în martie 2020 de Rusia și Arabia Saudită.
„Alianța ar risca apoi o implozie, deoarece toată lumea va dori să producă și să exporte mai mult, indiferent de deciziile luate în mod colectiv”, comentează Francis Perrin , director de cercetare la Iris (Institutul de Relații Internaționale și Strategice) și specialist în probleme energetice.
Mai ales că în ultimele zile se speculează o plecare a EAU din OPEC+. O astfel de decizie, care nu poate fi exclusă pentru moment, ar destabiliza și mai mult piețele.
Opinia generală a analiștilor este că prețurile țițeiului ar trebui să rămână structural ridicate, întrucât cererea nu scade.
Rămâne de văzut ce interes au EAU și Arabia Saudită să se certe în continuare, fiind totuși aliați strategici – și câtă răbdare mai au membrii OPEC+ să stea pe margine.
