Atunci când Titanicul a fost lansat în 1912, a fost considerat „de nescufundat”, deoarece carena navei a fost construită sub forma a 16 compartimente etanșe. Ar fi plutit în continuare dacă până la patru dintre aceste compartimente ar fi fost avariate.
O ipoteză similară stă la baza arhitecturii financiare internaționale de astăzi în fața unei policrize: schimbări climatice galopante, falii financiare, pandemia, pericole geopolitice, următoarea generație de inteligență artificială și penuria globală de apă și alimente.
Guvernele pare să creadă că, dacă două sau mai multe crize izbucnesc simultan, sistemul va continua să plutească. Această presupunere este vădit greșită. Fragilitatea financiară duce la pericole potențial insurmontabile dacă nu se iau măsuri imediate.
Datoria mondială a atins niveluri fără precedent. În urma crizei financiare din 2008 a apărut un sistem bancar paralel de „intermediari financiari nebancari”, care domină în prezent aproximativ jumătate din finanțarea globală. Finanțarea nereglementată care poate fi atribuită IFNB este de aproximativ 240 de miliarde de dolari.
Între timp, FMI și Banca Mondială se luptă să asigure bani pentru o economie mondială afectată de inflație și stagnare. În acest context, o criză mai gravă decât se preconizează ar putea îngenunchea sistemul financiar global.
În acest an, la Forumul Economic Mondial de la Davos, termenul de policriză a fost folosit pentru a se referi la combinația de riscuri asociate cu războiul din Ucraina, schimbările climatice, încetinirea economiei globale și creșterea ratelor inflației, o posibilă reapariție a pandemiei Covid-19, criza costului vieții și penuria de alimente, precum și alte riscuri curente legate de guverne instabile și amenințări nucleare.
Combinarea riscurilor și modul în care interacționează între ele va avea un impact asupra sistemului financiar global la un moment dat.
Este puțin probabil ca o companie să poată pune în aplicare o strategie de afaceri fără a lua în considerare modul în care probleme precum conflictele armate între țări sau penuria de alimente la nivel mondial și o recesiune economică ar putea afecta lanțurile de aprovizionare, angajații și clienții, ca să nu mai vorbim de investițiile externe și de cheltuielile generale.
Pericolul este că politicienii, guvernele și băncile pot să închidă ochii la riscurile care nu par să aibă un impact direct – poate că acestea se întâmplă în altă parte în lume sau nu reprezintă o amenințare potențială.
Erodarea cooperării geopolitice va avea efecte asupra peisajului global al riscurilor, inclusiv la contribuția unei policrize.
Pe de altă parte, mulți economiști sunt de acord că policriza tinde să se refere în mod specific nu doar la o situație în care mai multe crize coincid, ci la una în care crizele devin chiar mai periculoase decât fiecare dezastru sau urgență în parte.