Guvernul Bolojan reușește „performanța” de a bate toate recordurile de cinism politic. Zilele trecute, Executivul a renunțat la taxarea corectă a marilor multinaționale. Un scandal uriaș, pentru că România pierde 4,7 miliarde de lei – bani care ar fi putut merge la spitale, școli, autostrăzi sau chiar la salariile celor pe care acum statul se pregătește să-i arunce pe drumuri. Încă un cadou făcut marilor companii străine. Oare al câtelea?
Apoi, ca un paradox grotesc, guvernanții s-au adunat duminică în ședință solemnă ca să vadă cum să dea afară patruzecidemii de români din administrația locală și centrală. 40.000! Practic, populația unui oraș ceva mai mic a fost condamnată la șomaj și nesiguranță! Dacă pentru multinaționale se găsesc portițe, pentru cetățenii acestei țări nu există decât uși trântite-n nas. Bani pentru francezi, austrieci, nemți, italieni, cehi și șuturi pentru români. Încă un episod din lunga poveste a șmecheriei politice de pe Dâmbovița.
O întrebare legitimă merită pusă: dacă ziua de muncă de duminică se plătește dublu, guvernanții își dau oare și sporuri pentru ședințele în care decid concedierea propriilor cetățeni? Le dăm și bani în plus ca să ne lase pe drumuri?
Nu mai e vorba doar despre o reformă administrativă. E vorba despre o palmă pe obrazul românilor care muncesc, plătesc taxe și așteaptă măcar un minim de corectitudine de la stat. Dar statul lor preferă să fie darnic cu multinaționalele și nemilos cu propriii cetățeni.
Să ne înțelegem: nu vorbim de firimituri, ci de 4,7 miliarde de lei pe care România i-a pierdut prin renunțarea la taxarea suplimentară a profiturilor multinaționalelor. Într-o țară în care spitalele se închid pe rând, profesorii se luptă cu salarii de mizerie, iar dezvoltarea economică există doar pe hărțile de campanie electorală, Guvernul Bolojan a decis să mai facă un cadou uriaș străinilor.
Oare al câtelea? De câte ori am mai văzut aceeași scenă, cu liderii noștri cocoșați în fața capitalului străin și surzi la strigătul propriilor cetățeni? Cele 4,7 miliarde ar fi putut acoperi salariile profesorilor pe un an, ar fi putut construi spitale regionale sau ar fi putut reduce presiunea fiscală asupra milioanelor de români care abia își duc traiul de la o lună la alta.
În schimb, 4,7 miliarde rămân în buzunarele unor corporații care scot profiturile din țară.
Astăzi 40.000 de români sunt pe lista neagră. Mâine câți vor mai fi? Ce urmează, reduceri la spitale și școli, pentru a mai face loc altor „cadouri” generoase acordate companiilor străine care fac profituri record în România?
Guvernul Bolojan ar fi trebuit să fie guvernul reformelor inteligente, al modernizării. În schimb, se transformă tot mai mult într-un guvern al austerității oarbe, al privilegiilor pentru multinaționale și al loviturilor pentru cetățenii acestei țări.
Dacă acesta e „proiectul de țară” promis de Ilie Bolojan și Nicușor Dan, atunci viitorul nostru nu mai este în Parlament sau în ședințele de duminică de la Palatul Victoria. Viitorul nostru va fi în stradă, cum tot mai mulți oameni vorbesc.
