Liberty Galați – fostul Sidex – se află, oficial, într-o procedură de concordat preventiv. Neoficial însă, tot mai multe semne arată că statul român joacă nu pentru salvarea combinatului, ci în favoarea grupului GFG Alliance, controlat de miliardarul Sanjeev Gupta -un nume devenit sinonim cu prăbușiri industriale în lanț, datorii uriașe și retrageri “strategice din piețe” după exploatarea activelor.
Iar prețul e uriaș: 1,75 miliarde lei în creanțe publice și zeci de mii de oameni care depind de existența combinatului.
La început, procedura era gestionată de un consorțiu format din SIERRA QUADRANT și EURO INSOL. După ce planul de restructurare propus a fost votat de 20,41% din masa credală – sub pragul de 30% – SIERRA a cerut și a obținut prelungirea termenului de vot cu 30 de zile. Părea că, printr-o negociere firească cu ANAF, planul urma să fie aprobat și combinatul salvat.
Statul român, prin EximBanca Românească și ANAF, deține creanțe totale de aproximativ 1,75 miliarde lei, reprezentând 46% din masa credală. Această poziție le conferă un rol esențial în decizia de aprobare a planului.
A urmat însă o succesiune de evenimente greu de explicat.
EURO INSOL, care denunțase anterior contractul, a revenit brusc asupra deciziei.
În aceeași perioadă, Consiliul de Administrație l-a schimbat intempestiv pe directorul general Radu Claudiu Ionescu cu Ajay Kumar Aggarwal – același personaj implicat și în Liberty Ostrava, creditor al Liberty Galați cu o declarație de creanță contestată.
Ajay a transmis imediat o notificare prin care cerea retragerea SIERRA din dosar, înlocuirea cu un nou consorțiu format din… EURO INSOL și CITR.
Potrivit informațiilor noastre, noul plan propus de EURO INSOL și CITR aduce două modificări esențiale față de cel anterior:
- Creanțele ANAF au fost diminuate față de forma inițială – o decizie inexplicabilă din partea statului român, care astfel renunță de bunăvoie la recuperarea unei părți din bani
- Termenul în care acționarul indian trebuia să aducă bani în companie a fost extins – de la două săptămâni la finalul anului. Dispare astfel presiunea, iar perspectiva atragerii unui alt investitor este împinsă în viitorul incert.
În acest context, se ridică semne serioase de întrebare asupra comportamentului statului român.
Exim, de exemplu, ar fi putut prelua controlul în caz de faliment, devenind cel mai mare creditor. Momentul cheie ar fi fost schimbarea lui Ionescu cu Ajay, făcută fără notificarea băncii, deși contractul de credit o impunea. Exim avea dreptul să declare scadența anticipată a creditului și să intervină. Dar nu a făcut-o.
ANAF, pe de altă parte, s-a abținut inițial de la votarea planului propus de SIERRA. Potrivit surselor noastre, nu conținutul planului a fost problema, ci faptul că instituția nu dorea ca întreaga creanță să fie inclusă în contractul de concordat. A justificat abținerea prin faptul că o parte dintre sume erau deja în executare. Noul consorțiu a modificat tabelul de creanțe conform solicitării ANAF, iar acum planul pare să se îndrepte spre aprobare.
Concluzia? Există actori-cheie din sistem dar și implicați în procedură care au depus mari eforturi pentru a face loc unui plan convenabil grupului Gupta. În loc să pună presiune pe acționar pentru aducerea urgentă de fonduri, planul relaxează termenii și reduce creanța statului. În loc să ceară garanții, statul pare să cedeze. În loc să intervină când avea pârghii, statul alege pasivitatea.
Rămâne întrebarea fundamentală: de ce toate deciziile par să avantajeze sistematic acționarul străin, în detrimentul statului român și al combinatului?
Liberty Galați nu e o companie oarecare. Este una dintre ultimele coloane vertebrale ale industriei grele din România. Aproape 4.000 de angajați direcți, zeci de mii de oameni dependenți economic, peste 1,75 miliarde lei în joc pentru bugetul public. Și un semnal grav: în loc să își salveze activele strategice, România pare să le predea cu mâna ei.