Degeaba investești în numerar, dacă primești puțini bani înapoi

Finanțarea a atins un minim. Activitățile bancare de investiții aproape că s-au epuizat, iar o mare parte din vină o poartă industria de capital privat – o mașinărie care va fi greu de repornit.

Vestea proastă pentru cei implicați este că managerii fondurilor de buyout ar putea avea dificultăți în a se pune din nou pe picioare, chiar și atunci când incertitudinea economică actuală va începe să se clarifice.

În ultimii 10 ani, fondurile de capital privat au fost un motor important al veniturilor băncilor de investiții, datorită ciclurilor regulate de cumpărare, vânzare și refinanțare a companiilor, notează The Washington Post.  La Goldman Sachs Group de exemplu, mai mult de 30% din comisioanele bancare de investiții la nivel global au provenit în ultimii ani din activități legate de capital privat, față de mai puțin de 20% în urmă cu un deceniu.

Unii bancheri încep să se gândească la faptul că epoca de aur a luat sfârșit pentru industria de buyout, care a fost supraîncărcată de o datorie abundentă și ieftină, în timp ce băncile centrale au suprimat volatilitatea de pe piețele financiare cu rate ale dobânzii foarte scăzute și relaxare cantitativă.Ofertele publice inițiale de pe piețele de valori au dispărut aproape complet. Noile strângeri de fonduri au devenit extrem de dificile.

Cea mai mare problemă este faptul că investitorilor de capital privat li se cere în continuare să investească în numerar, dar primesc puțini bani înapoi. Atunci când firmele strâng fonduri, investitorii lor (cunoscuți sub numele de Limited Partners) se angajează să le ofere managerilor bani atunci când este nevoie pentru a încheia tranzacții. Diferența dintre apelurile de capital, atunci când LP dau banii, și distribuțiile, atunci când primesc dividendele și profiturile din investiții, a devenit puternic negativă anul trecut.

Lovitura pe care piețele publice de acțiuni și obligațiuni au primit-o din cauza creșterii ratelor dobânzilor a temperat, de asemenea, apetitul investitorilor pentru capital privat. Mulți mari asigurători și fonduri de pensii au limite stricte în ceea ce privește ponderea activelor pe care le pot investi în capital privat nelichid. Atunci când valorile de pe piețele publice scad, fondurile private reprezintă o pondere mai mare din portofoliile lor.

Fondurile de capital privat nu au plătit prea mulți bani, deoarece a devenit dificil să vândă multe dintre companiile pe care le dețin. Unele vânzări de ieșire au loc, dar numai în industrii care par rezistente și profitabile într-o perioadă în care ratele dobânzilor sunt în creștere și inflația este ridicată.

Vânzările secundare, prin care fondurile de private equity își vând reciproc companii, au încetinit, de asemenea, dramatic din 2021, potrivit datelor Preqin. Acest lucru s-a datorat inițial unei prăbușiri a pieței creditelor riscante pentru finanțarea unor astfel de tranzacții, dar acum vine o nouă frână cu  dezacordurile privind evaluările companiilor.

Realizarea de tranzacții de capital privat se confruntă cu două mari probleme. Este greu să evaluezi companiile și să stabilești ce datorii pot suporta în timp ce ratele dobânzilor sunt încă în mișcare.

A doua problemă este pe termen lung: multe dintre companiile pe care fondurile le dețin deja au fost încărcate cu datorii cu rată variabilă înainte ca inflația să devină o problemă.

Costul în creștere al acestor datorii le consumă o parte tot mai mare din profiturile potențiale, mai ales de când proprietarii de capital privat au încetat să mai acopere riscurile legate de rata dobânzii. Cu excepția cazului în care ratele încep să scadă din nou, aceste companii vor trebui să muncească din greu pentru a genera numerar și a se menține la suprafață înainte ca proprietarii lor să se gândească măcar să le vândă.