Banca Centrală Europeană și-a menținut cursul monetar acomodativ în ciuda inflației record în zona euro. Dar pentru cât timp?
La prima vedere, băncile centrale ale țărilor dezvoltate ar trebui să aibă puține ezitari în ceea ce privește înăsprirea politicilor monetare.
“Asistăm la combinația dintre o accelerare a inflației (+5,1% în ianuarie în zona euro) și o redresare puternică a creșterii, după recesiunea din 2020, însoțită de crearea de locuri de muncă”, susține economistul Andre Carpatanis(Boursorama).
De ce, atunci, bancherii centrali ezită, în special în zona euro, să lase ratele cheie neschimbate în timp ce își anunță posibila creștere la sfârșitul anului sau în 2023?
Dominația piețelor financiare
În primul rând, efectele politicilor monetare se exercită din ce în ce mai puțin prin canalul creditului și prin impactul ratelor dobânzilor asupra volumului creditului, cererii globale și, în cele din urmă, asupra inflației sau creșterii economice.
Ponderea piețelor financiare, a prețurilor activelor, a efectelor asupra averii, a nivelurilor de îndatorare, a devenit dominantă.
De aici orientarea lui Jerome Powell(Fed) sau Christine Lagarde(BCE) în direcția “piețelor” mult mai mult decât companiilor, și cu atât mai puțin gospodăriilor.
Cu toate acestea, o creștere a ratelor dobânzilor duce inevitabil la o creștere a riscurilor, la tensiuni asupra sustenabilității datoriei publice sau private, slăbirea bilanțurilor, ajustări bruște și realocări de active pe piețele de acțiuni și obligațiuni, volatilitate crescută. Ca să nu mai vorbim de efectele asupra țărilor emergente.
Revenirea inflației
În al doilea rând, care este originea revenirii actuale a inflației? Este un răspuns la un șoc al cererii, probabil să dureze, și care creează un exces pe piețele de bunuri și servicii?
Acest lucru este îndoielnic, având în vedere creșterea ratelor de economisire a populației, un nivel moderat al investițiilor în capitalul productiv și efectele anticipate ale reducerii deficitelor bugetare care se profilează la sfârșitul pandemiei.
Dar dacă reluarea inflației se explică printr-un șoc de aprovizionare (lipsă de surse de energie, blocaje în lanțurile valorice internaționale), atunci inflația actuală este temporară și o creștere a ratelor dobânzilor pare fără fundament.
Rata neutră a dobânzii, preocupare pe termen lung
În al treilea rând, dincolo de ținta de inflație, aproximativ 2%, băncile centrale iau în considerare în deciziile lor pe termen scurt preocupările cu privire la termenul mai lung, cu referire la celebra rată reală a dobânzii, numită și rata neutră sau R, care asigură stabilitatea prețurilor.
R nu este observabilă și trebuie estimată, ceea ce este departe de a fi ușor. Depinde de schimbările în curs de desfășurare în sistemele de producție și în societate (mediu, energie, reziliență, digitalizare, sănătate, bătrânețe etc.)
Ezitările băncilor centrale nu sunt nici o părtinire către inacțiune. Ratele reale ale dobânzilor pe termen lung trebuie să rămână foarte scăzute pentru o perioadă de timp, iar menținerea lor la niveluri minime poate contribui la acest lucru.
