În industria petrolieră europeană, verdele nu mai este la modă, iar negrul revine în actualitate.Tendința a durat luni de zile, dar a atins un punct culminant miercuri, când Shell a anunțat ceea ce reprezintă o revenire la investiții în hidrocarburi și o promisiune de a oferi acționarilor un randament mai mare.
Au trecut vremurile în care Shell își propunea să își reducă producția de petrol în fiecare an și să investească din belșug în afaceri care produc pierderi, potrivit Bloomberg. Acum, Wael Sawan, noul director general al companiei, a promis că „va investi în modelele care funcționează – cele cu cele mai mari randamente care se bazează pe punctele noastre forte”.
Ce înseamnă asta? Mai multe cheltuieli pentru combustibili fosili, mai puține pentru energie solară și eoliană. Binecuvântare pentru acționari și o dezmințire publică a strategiei predecesorului său, Ben van Beurden.
Shell va viza cheltuieli de capital de 23,5 miliarde de dolari în 2024 și 2025 și va returna acționarilor între 30% și 40% din fluxul de numerar din operațiuni, față de 20%-30% anterior.Creșterea ar ajuta compania să reducă diferența de evaluare față de rivalii săi din SUA, Exxon Mobil și Chevron. Și să câștige afecțiunea Wall Street-ului.
Cuvernele europene și-au dat seama de pericolele reducerii investițiilor în combustibili fosili în urma izolării Rusiei, iar „sustenabilitatea” ESG(Environmental, Social, Governance) a pierdut din avânt.
Actualizarea anuală a Agenției Internaționale pentru Energie a prezis o creștere a cererii de petrol în următorii cinci ani, chiar dacă într-un ritm mai lent decât cel istoric începând cu 2026, datorită vehiculelor cu combustie internă mai eficiente și, la limită, a mai multor mașini electrice.
Până în 2028, ultimul an al orizontului de prognoză al AIE, cererea globală de petrol va ajunge la aproape 106 milioane de barili pe zi, în creștere de la 102 milioane în 2023. Rețineți că, potrivit AIE, pentru a atinge obiectivele de zero emisii nete până în 2050, cererea de petrol ar trebui să scadă la 75 de milioane de barili pe zi până în 2030.
Dar, pe bună dreptate, cui îi mai arde astăzi de activism și planuri ecologice, cu o Europă abia trecută de criza energetică și cu un război la granițele sale? În nici un caz giganților petrolieri.