Cu toate știrile despre livrările de gaze și creșterea prețurilor la energie, problema petrolului pare să fie aproape trecută în plan secund. Dar aurul negru poartă diferite interese și rămâne o miză importantă.
La reuniunea OPEC de la Alger, care a avut loc în urmă cu aproape șase ani, au fost avute în vedere termenii unei alianțe extinse la „non-OPEC” (în mod schematic, Rusia și unii dintre sateliții săi) pentru a recâștiga eficiența în controlul prețurilor.
Scopul a fost de a contracara prăbușirea din 2014, în special sub efectul creșterii producției americane de petrol de șist. De atunci, această alianță ruso-saudita a fost pusă la încercare de criza Covid (cu căderea liberă a prețurilor în timpul închiderilor din primăvara anului 2020), apoi de conflictul din Ucraina, și a persistat în ciuda acestor șocuri, care exacerbează interese nu întotdeauna convergente (în special în ceea ce privește relația cu Statele Unite).
Așa cum a informat Național, coaliția de 23 de țări, cunoscută sub numele de „OPEC+”, va fi supusă unui nou test de rezistență atunci când se va reuni pe 5 octombrie la Viena. Imperativul este de a reduce semnificativ volumele de data aceasta pentru a contracara scăderea cererii cauzată de acumularea de incertitudini asupra economiei mondiale: în primul rând prelungirea efectelor războiului din Ucraina, prelungirea sine die a crizei sanitare din China și înăsprirea politicilor monetare.
În fața acestei configurații fără precedent istoric, prețul petrolului Brent se apropie de 85 de dolari pe baril, după ce la începutul verii a depășit pragul de 120 de dolari, navigând în apă mică într-o lume aflată în plină criză energetică.
Prin comparație, pentru același conținut energetic ca și petrolul, gazul este de aproximativ patru ori mai scump în Europa (și chiar de trei ori mai scump în Asia). Pentru a contracara această erodare, se are în vedere o reducere a volumelor cu un milion de barili pe zi, adică aproximativ 1% din producția mondială, inversând în mod clar o politică de creștere prudentă a fluxurilor din ultimii doi ani.
Rusia încearcă urgent să crească prețurile pentru a compensa parțial reducerile (de ordinul a 30%) acordate pentru a-și vinde țițeiul și combustibilii.
Dar o revenire a aurului negru ar pune și mai multă presiune asupra relațiilor dintre SUA și Arabia Saudită, deoarece prețurile combustibililor în America sunt o variabilă foarte sensibilă în perioada premergătoare alegerilor de la jumătatea mandatului.
Președintele Biden a vizitat Riadul în iulie în speranța de a crește producția și de a încerca să slăbească solidaritatea în cadrul OPEC+ între saudiți și ruși.
Cu toate acestea, indiferent de măsurile care vor fi decise în cele din urmă în această săptămână, principala problemă va fi intrarea în vigoare a embargoului european asupra petrolului rusesc începând cu luna decembrie. Chiar dacă reducerile necesare sunt menținute, este cert că nu toate exporturile rusești vor găsi o piață de desfacere, mai ales dacă se va aplica o interdicție de asigurare pentru petrolierele din porturile rusești.
Întrucât investițiile în amonte au scăzut în ultimii ani, nu există nicio garanție că acești „barili lipsă” vor fi recuperați de alți producători OPEC+ (Arabia Saudită avertizând, de asemenea, asupra marjei sale de manevră limitate).
Probabil că este în joc chiar viitorul OPEC+, susține Boursorama, deoarece este greu de crezut că această coaliție va păstra o putere de reglementare reală dacă unul dintre cei doi lideri ai săi este supus unui embargo puternic.
Dacă atenția europenilor este în prezent dedicată încercărilor de limitare a prețurilor la gaze și electricitate în apropierea iernii, prețul petrolului ar putea fi pe ordinea de zi în lunile următoare.
