SUA și China se află într-un război tehnologic, iar presiunea companiilor de a alege o tabără crește irezistibil. Lumea corporatistă nu știe încotro s-o apuce, trebuie să renunțe la ideea că totul se va rezolva în curând de la sine, fără prea multă agitație.
Există în curs un proces de deglobalizarea în două blocuri. Legea americană privind cipurile și știința(Chips and Science Act), împreună cu o limitare decisivă a exporturilor fizice și intelectuale de tehnologie de vârf în domeniul semiconductorilor, creează contururile distincte ale unui câmp de luptă al războiului rece.
Între timp, coregrafia congresului Partidului Comunist Chinez, nu a afirmat permanența doar a conducerii lui Xi Jinping, ci și a acelui tip de mentalitate de bloc pe care protagoniștii războiului rece îl construiesc în mod necesar pentru a se pregăti pentru escaladare.
Miercuri, uriașul producător de cipuri SK Hynix a rupt rândurile în rândul companiilor sud-coreene și a recunoscut public că, în pofida derogărilor în vigoare pentru moment, s-ar putea să nu scape întotdeauna de jocul în bloc pe care el și multe alte grupuri, în special din Coreea de Sud și Japonia, încă speră să îl joace.
Într-o convorbire telefonică cu investitorii, directorul de marketing al companiei, Kevin Noh, a declarat că își face planuri de urgență pentru o „situație extremă” în care restricțiile impuse de Washington ar amenința funcționarea uriașei fabrici de cipuri de memorie a Hynix din China și ar obliga la o relocalizare înapoi în Coreea.
În primele lor încercări de a începe măcar să cuantifice această durere, cel puțin în contextul semiconductorilor, unii investitori s-au oprit asupra unei noi cercetări realizate de Goldman Sachs.
Banca estimează costul total al proprietății unei noi fabrici de semiconductori de vârf în SUA față de echivalentul din Taiwan, Coreea de Sud sau Singapore – fiind exact tipul de relocalizare pe care legea privind cipurile este menită să îl promoveze.
Pe o perioadă de 10 ani, într-o evaluare care cuprinde cheltuieli de capital, forță de muncă, cheltuieli generale și comparații privind gestionarea lanțului de aprovizionare, costul ar fi cu 44% mai mare în SUA decât în Taiwan.
Interdicțiile impuse companiilor care primesc finanțare în cadrul legii privind cipurile de a extinde capacitatea de producție în China adaugă o povară și mai mare la dilema investițională a fiecărei companii.
Chiar și comentariile SK Hynix, în ciuda recunoașterii curajoase a celor mai grave implicații, au fost cele ale unei companii a cărei ipoteză de bază este că va găsi o modalitate de a continua să fie, deocamdată, una de tranziție între SUA și China.
De asemenea, companiile japoneze sunt din ce în ce mai preocupate în ceea ce privește capacitatea lor viitoare de a evita să aleagă o tabără.
Un consilier corporatist de la Tokyo a rezumat perfect situația: problema este că dacă șoptești măcar expresia „război rece”, companiile nu au de ales decât să audă că este vorba despre sfârșitul globalizării, în care au investit mult prea mult.
