Managerul miliardar de fonduri de acoperire Bill Ackman a generat ceva agitație în weekend când a sugerat că Bitcoin ar putea distruge economia. Această idee nu este nouă, dar se bucură acum de o atenție serioasă în sectorul financiar.
Marko Kolanovic, strategul JP Morgan, a avertizat deja că ascensiunea stratosferică a Bitcoin ar putea determina Rezerva Federală a SUA să amâne reducerea ratelor dobânzilor. Prețurile ridicate creează un „efect de bogăție”, deoarece proprietarii de active care se simt mai bogați cheltuiesc mai mult, ceea ce stimulează cererea.
„Bitcoin ajunge la infinit, prețurile energiei cresc vertiginos, economia se prăbușește”
Ackman adaugă o altă dimensiune posibilă. Cererea de Bitcoin determină noi „exploatări miniere”, care consumă energie. Cererea de energie determină creșterea prețurilor la energie, ceea ce crește inflația. Apoi, „Bitcoin ajunge la infinit, prețurile energiei cresc vertiginos, iar economia se prăbușește”.
Acest lucru este și mai adevărat în cazul inteligenței artificiale, cealaltă bulă care explodează pe Wall Street. Deși tehnologia poate deschide posibilități infinite, necesită o cantitate imensă de energie, iar ascensiunea sa continuă ar putea foarte bine să tragă în sus inflația.
În 1987, când Alan Greenspan, pe atunci președinte al Fed, a inițiat așa-numita „Greenspan Put”, asigurând investitorii că banca centrală va garanta valoarea activelor ori de câte ori acestea vor scădea brusc prin tipărirea de monedă nouă, a lansat era banilor nelimitați.
Cererea infinită a întâlnit oferta finită
Odată cu apariția relaxării cantitative, după criza din 2008, bancherii centrali din economiile dezvoltate au dat drumul la tipărirea de bani. Masa monetară globală nu a devenit literalmente infinită, dar investitorii au fost asigurați că se poate crea întotdeauna mai mult.
Arhitecții Bitcoin au observat această vulnerabilitate. Prin stabilirea ofertei monedei digitale la crearea acesteia, au proiectat un activ care nu putea decât să crească: cererea infinită a întâlnit oferta finită. Când pandemia a declanșat ultima explozie de imprimare de bani la începutul anului 2020, Bitcoin a fost dezlănțuit, crescând de zece ori numai în anul următor.
De atunci, băncile centrale au dus o luptă continuă cu criptomoneda. Ori de câte ori spun că vor restricționa oferta de bani, Bitcoin cade – nu este întâmplător că s-a prăbușit după ce aceste bănci au început să crească ratele dobânzilor la sfârșitul lui 2021. Ori de câte ori bancherii centrali spun că vor relaxa din nou politica monetară, Bitcoin crește, așa cum s-a întâmplat la sfârșitul anului trecut.
Acum, însă, asistăm la o nouă dimensiune a acestui sindrom al ofertei limitate care satisface o cerere nesfârșită. Chiar dacă fanii inteligenței artificiale și ai criptomonedelor susțin că acestea deschid un viitor cu orizonturi nesfârșite – ambele depind în cele din urmă de o resursă finită.
Chiar dacă am construi economia în întregime pe baza energiei regenerabile, infrastructura necesară pentru a o exploata depinde de resurse care nu sunt infinite.
Natura are limite – și se dovedește recalcitrantă în a ceda resursele în ritmul în care bancherii centrali pot tipări bani și crea noi active.