Ce spune aurul puternic spre despre dolarul slab

Majoritatea analiștilor economici sunt de acord că slăbirea dolarului american nu îi poate pierde statutul de monedă dominantă a lumii, deoarece nu există „nicio alternativă”  la orizontul vizibil. Poate, da nu spun asta multor țări care se întrec pentru a găsi  alternative.

Exemplul principal în acest moment este aurul, care a crescut cu 20% în șase luni. Cererea nu este condusă de suspecții obișnuiți – investitori mari și mici, care caută o acoperire împotriva inflației. În schimb, cumpărătorii importanți sunt băncile centrale: își reduc drastic deținerile de dolari și caută ceva mai sigur.

Ce spune Ruchir Sharma, președintele Rockefeller Internațional: “Aceste bănci cumpără acum mai multe tone de aur decât oricând de când au început să existe date, în 1950, și reprezintă un nivel record de 33% din cererea lunară de aur la nivel mondial”.

Explozia  achizițiilor a contribuit la creșterea prețului aurului la niveluri aproape nemaivăzute și cu peste 50% mai mult decât ar sugera modelele bazate pe ratele reale ale dobânzii. În mod clar, ceva nou determină prețul aurului.

Nouă dintre primii zece cumpărători se află în țările în curs de dezvoltare, inclusiv Rusia, China și India. Nu întâmplător, aceste trei națiuni sunt în discuții cu Brazilia și Africa de Sud pentru a crea o nouă monedă care să provoace dolarul.Obiectivul lor imediat: să facă schimburi comerciale între ele direct, în propria monedă. „În fiecare seară mă întreb de ce toate țările trebuie să își bazeze comerțul pe dolar”, a declarat recent președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva în timpul unei vizite în China, argumentând că o alternativă ar ajuta la „echilibrarea geopoliticii mondiale”.

Astfel, aurul –  cel mai vechi și mai tradițional dintre active – devine un vehicul al revoltei băncilor centrale împotriva dolarului. Adesea, în trecut, atât dolarul, cât și aurul au fost considerate paradisuri, dar acum metalul prețios este văzut ca fiind mult mai sigur.În timpul scurtei crize bancare din martie, aurul a continuat să crească în timp ce dolarul a scăzut. Diferența de mișcare nu a fost niciodată atât de mare.

Și de ce se revoltă acum națiunile emergente, când comerțul global se bazează pe dolari de la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial? Pentru că SUA și aliații lor au apelat din ce în ce mai mult la sancțiuni financiare ca armă.

În mod uimitor, 30% din toate țările se confruntă acum cu sancțiuni din partea SUA, UE, Japoniei și Regatului Unit – față de 10% la începutul anilor ’90. Până de curând, majoritatea țintelor erau mici. Apoi, acest grup a lansat un atac total de sancțiuni împotriva Rusiei pentru invazia sa în Ucraina, tăind accesul băncilor rusești la sistemul global de plăți bazat pe moneda americană. Dintr-o dată, a devenit clar că orice națiune poate fi o țintă.

Prea încrezătoare în invincibilitatea bancnotei verzi, America a văzut în sancțiuni o modalitate fără costuri de a lupta împotriva Rusiei. Dar plătește prețul în pierderi de loialitate monetară. Printre națiunile care încheie acorduri pentru a face comerț fără dolar se numără acum vechi aliați ai Washingtonului, precum Filipine și Thailanda.

Numărul de țări ale căror bănci centrale analizează modalități de a-și lansa propria monedă digitală s-a triplat din 2020 până la peste 110, reprezentând 95% din produsul intern brut mondial. Multe testează aceste monede digitale pentru a le utiliza în comerțul bilateral – o altă provocare deschisă pentru dolar.

Riscul pentru America este ca încrederea sa excesivă să crească, alimentată de povestea „fără alternativă”. Această narațiune se bazează pe încrederea globală în instituțiile și statul de drept american, dar tocmai acest lucru este exact ceea ce a fost atât de mult subminat prin înarmarea dolarului.Se bazează, de asemenea, pe încrederea în capacitatea de a-și plăti datoriile, însă și aceasta este în scădere, pe măsură ce dependența sa de finanțarea externă continuă să crească.

Ultima linie de apărare a dolarului este reprezentată de China, singura economie suficient de mare și de centralizată pentru a contesta supremația monedei americane, dar care este și mai îndatorată și mai disfuncțională din punct de vedere instituțional.

Când un gigant ajunge să se bazeze pe slăbiciunea rivalilor, este timpul să se privească bine în oglindă. Atunci când se confruntă cu provocări din partea aurului și a unor noi concurenți, cum ar fi moneda digitală, ar trebui să caute modalități de a consolida încrederea în finanțele sale, nu să-și ia statutul de superputere financiară drept un lucru de la sine înțeles.