Paradoxal, nu este vorba doar de faptul că prețul petrolului a scăzut cu 25% de la sfârșitul anului trecut, ajungând la 75 de dolari pe baril, ci și de faptul că, raportat la prețul produselor manufacturate, petrolul este chiar mai ieftin.
În cursa globală împotriva inflației, cartelul pierde, subliniază analiștii de la Bloomberg. Ar fi un fel un caz de justiție. La urma urmei, OPEC+ a fost complice la scumpirea tuturor lucrurilor. Dar acum, grupul, condus de Arabia Saudită și Rusia, realizează că puterea de cumpărare a barilului de petrol nu mai ține pasul cu prețurile globale.
În mod obișnuit, producătorii de mărfuri se luptă cu o bandă rulantă care este cunoscută sub numele de ipoteza Prebisch-Singer, după numele celor doi economiști care au propus-o în anii 1950. În termeni simpli, aceasta spune că, pe termen lung, prețul produselelor de bază scade în raport cu prețul bunurilor fabricate. Dar oricât de mult ar crește producătorii prețurile, costul tuturor celorlalte lucruri urcă în cele din urmă mai repede.
De aceea, Raul Prebisch și Hans Singer au susținut că țările producătoare de mărfuri trebuie să-și diversifice economiile, industrializându-se, dacă doresc un viitor mai sănătos. Este adevărat că, pe perioade mai scurte, prețul mărfurilor poate depăși prețul bunurilor manufacturate, îmbunătățind termenii comerciali ai națiunilor bogate în resurse. Pentru o mare parte a începutului anilor 2000, exact asta s-a întâmplat.
Mai recent, termenii comerciali s-au schimbat dramatic: prețurile materiilor prime sunt încă ridicate în termeni istorici, dar nu mai țin pasul cu inflația globală. Pentru a-și recăpăta puterea de cumpărare de care se bucura în urmă cu un deceniu, cartelul ar trebui să ridice prețul mediu anual al petrolului la aproximativ 155 de dolari pe baril.
Pentru națiunile OPEC+, care își importă majoritatea produselor manufacturate, inflația a devenit o problemă majoră. Atunci când este ajustat în funcție de inflație, petrolul de 75 de dolari pe baril din 2023 are aceeași putere de cumpărare ca și cel de 55 de dolari pe baril de acum un deceniu. Pe atunci, prețurile nominale ale petrolului depășeau 100 de dolari pe baril.
Cu siguranță, OPEC+ nu este singurul motiv pentru care inflația este ridicată. Poate că nici măcar nu este cel mai important motiv. Poate că a fost vorba de tergiversarea băncilor centrale occidentale înainte de a majora ratele dobânzilor. Sau de impactul Covid-19 care a dat peste cap lanțurile de aprovizionare globale, sau de invazia rusă din Ucraina, împreună cu sancțiunile SUA-Europa, care au contribuit la creșterea prețurilor și mai mult.
Cu toate acestea, OPEC+ aleargă pe o bandă rulantă rapidă. În perioada cuprinsă între 2000 și 2020, a câștigat putere de cumpărare. Următorul deceniu ar putea fi invers.
