Ratele scăzute ale dobânzilor din țările dezvoltate au împins sume uriașe în imobiliare în loc de investiții în afaceri.
Studiul a analizat activele reale deținute de gospodării, guverne, bănci și corporații nefinanciare. A constatat că două treimi din valoarea netă este stocată în imobile rezidențiale, corporative și guvernamentale, precum și în terenuri.
Autorii consideră că scăderea ratelor dobânzilor a jucat un rol decisiv în creșterea prețurilor activelor de tot felul, dar în special a prețurilor imobiliare. Oferta restrânsă de terenuri, problemele de zonare și piețele imobiliare suprareglementate au contribuit, de asemenea, la creșterea valorilor. Rezultatul este că prețurile caselor s-au triplat în medie în cele 10 țări.
Se alimentează și inflația chiriilor, deoarece mulți oameni nu își permit să cumpere locuințe noi.
O mare parte din deconectarea dintre bogăție și creștere economică provine din prea mulți bani în imobiliare. Dar un alt aspect al problemei este că pur și simplu nu sunt suficienți bani care se mută în locuri mai productive din punct de vedere economic.
În timp ce prețurile mai mari ale activelor au reprezentat aproximativ trei sferturi din creșterea averii nete de la 150 de miliarde de dolari în 2000 la 500 de miliarde de dolari în 2020, economiile și investițiile au reprezentat doar 28% din creșterea bilanțurilor.
Este puțin probabil ca marile programe de cheltuieli guvernamentale ale erei post-Covid să reprezinte o oportunitate de a încerca să se oprească apetitul pieței imobiliare.
În ciuda tuturor discuțiilor despre modernizare, digitalizare, tehnologie și flexibilitatea muncii, este uimitor că cea mai mare parte a bogăției secolului 21 încă trăiește în cea mai veche clasă de active: cărămizi și mortar.