Băncile centrale intră în faliment?

Piața obligațiunilor a avut un an prost. Și nimeni nu deține mai multe obligațiuni decât băncile centrale, care au acumulat un portofoliu de titluri cu venit fix în valoare de peste 30 de miliarde de dolari în ultimul deceniu. Dar contează de fapt pierderile lor tot mai mari?

Băncile centrale sunt, în mod evident, instituții destul de speciale – sau unice. Pe de o parte, ele au un bilanț și un raport de Profit și Pierdere(P&L) ca oricine altcineva, iar în acest moment nu arată prea bine.

Analiștii Financial Times estimează că numai pierderile Băncii Angliei se ridică în prezent la aproximativ 200 de miliarde de lire sterline, în timp ce Rezerva Federală a SUA spune că a înregistrat pierderi nerealizate de aproape 720 de miliarde de dolari până la sfârșitul celui de-al doilea trimestru.

Pe de altă parte, băncile centrale sunt construcții ale statelor suverane și pot crea literalmente bani din nimic, ceea ce face ca întreaga chestiune a falimentului să capete o altă dimensiune. Economistul-șef al Morgan Stanley, Seth Carpenter, susține că pierderile Fed se vor înmulți odată cu creșterea ratelor dobânzilor.

Lucrurile sunt asemănătoare în altă parte, dar cu întorsături locale, cum ar fi capitalurile negative de lungă durată ale băncii centrale cehe sau faptul că Banca Angliei a obținut o despăgubire explicită a guvernului britanic pentru a fi remediată din orice pierderi atunci când a început să-și transfere profiturile QE și a mări cantitatea de bani aflată în circulație.

Quantitative Easing este o politică monetară agresivă prin care băncile centrale achiziționează cantități mari de active financiare, cu scopul de a stimula economia prin injectarea de capital către instituțiile financiare.

Bilanțul Băncii Centrale Europene este structurat destul de diferit, dar logica este similară. Echipa europeană preconizează o rată a depozitelor la 2,5% până în martie anul viitor, ceea ce implică pierderi ale BCE de aproximativ 40 de miliarde de euro.

“Aceste pierderi nu înseamnă neapărat o lovitură de capital sau chiar faliment”, precizează Carpenter. “Majoritatea băncilor centrale nu evaluează la piață, astfel încât orice pierdere este nerealizată și nu se regăsește în contul de profit și pierdere al băncii până când nu vinde efectiv active”.

Mai important, băncile centrale nu pot intra în insolvență dintr-un motiv esențial: au capacitatea de a crea bani. Prin urmare, nu pot opera în condițiile unui capital negativ.

Totuși, mulți economiști au avertizat că o tipărire nelimitată de bani și o relaxare a politicii monetare(nu mai e cazul în prezent) poate afecta economia reală.