Globalizarea din ultimii 30 de ani a împins inflația în jos în întreaga lume, pe măsură ce importurile ieftine din China au redus costurile bunurilor pentru consumatori.
Dar fracturarea geopolitică a economiei mondiale ar pune acum în pericol toate acestea. Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene, a avertizat că o escaladare a tensiunilor dintre SUA și China ar putea afecta lanțurile valorice și ar putea duce la o creștere a prețurilor de consum la nivel mondial cu 5 %.
În realitate, lucrurile nu stau chiar atât de rău, susține Financial Times. Nu există nicio îndoială că o doză mare de decuplare economică dezordonată pe scară largă ar afecta creșterea economică și ar crește prețurile. Dar este puțin probabil ca tensiunile geopolitice actuale să fie cataclismice, în timp ce globalizarea (și, în special, mărfurile mai ieftine) a avut mai puțin de-a face cu menținerea inflației.
Coexistența creșterii globalizării de după Războiul Rece și a „marii moderații” – inflație scăzută și creștere stabilă – este superficial plauzibilă. În practică, însă, economiștii au constatat doar o legătură modestă și indică, în schimb, schimbări în politica monetară, scăderea așteptărilor inflaționiste și reducerea creșterii salariilor.
Perioada de „hiperglobalizare”, în care comerțul mondial a crescut cel mai rapid, a fost cuprinsă între sfârșitul anilor 1990 și puțin înainte de începerea crizei financiare mondiale din 2008. În acel moment, scăderea inflației în lumea bogată se produsese deja în mare parte.
Având în vedere că bunurile sunt mult mai mult comercializate decât serviciile, v-ați fi așteptat la diferențe de inflație în creștere între cele două. De fapt, diferența a rămas constantă până după criza financiară, când inflația serviciilor a scăzut, în timp ce inflația bunurilor a crescut.
Ca o verificare aproximativă a impactului importurilor mai ieftine, acele bunuri supuse concurenței chinezești cu costuri reduse, cum ar fi îmbrăcămintea, încălțămintea și produsele electronice, reprezintă părți destul de mici din coșul de prețuri de consum.
În zona euro, îmbrăcămintea și încălțămintea reprezintă aproximativ 5 % din total, comparativ cu 15 % pentru locuințe și utilități, și 10 % pentru restaurante și hoteluri.
O majorare globală de 5% pe lângă inflația existentă sună îngrozitor. Dar, la o analiză mai atentă, estimările de bază, deși amănunțite și interesante, par mai degrabă un experiment de gândire decât o predicție serioasă.Estimările se bazează pe un șoc inițial, fără ca economiile să găsească noi surse de import și piețe de export în interiorul propriei sfere geopolitice.
Deci, totul revine în curând la normalitatea inflației scăzute? Nu atât de repede. Alte forțe globale sunt în joc. Una este cea demografică. Îmbătrânirea populației la nivel mondial va reduce probabil oferta de forță de muncă și poate crește puterea de negociere a lucrătorilor, ceea ce înseamnă că o inflație mai mare ar putea duce la spirale de creștere a prețurilor salariale.
De asemenea, costul tranziției ecologice, cu investiții uriașe care trebuie făcute în noi tehnologii și eliminarea celor vechi, creează o neconcordanță între cerere și ofertă, ceea ce ar putea duce la creșterea prețurilor.
Aceste forțe structurale sunt probabil mai importante decât amenințarea unei fracturi geopolitice și a deteriorării sistemului global de comercializare a bunurilor.
Modul în care astfel de șocuri ale nivelului prețurilor se reflectă în inflația pe termen mediu depinde de modul în care reacționează băncile centrale, lucrătorii și angajatorii. Dar cei care urmăresc cu îngrijorare tensiunile geopolitice și le trasează asupra costului vieții probabil că privesc în locul greșit.