Băncile centrale nu prea s-au acoperit de glorie în ultimii ani. Cele mai multe au un singur obiectiv: să mențină inflația la un nivel scăzut, dar – în majoritatea țărilor – au eșuat spectaculos în această sarcină.
În cea mai mare parte a lumii dezvoltate, inflația a atins multe maxime multianuale. “Dar cu excepția Turciei, nu mă pot gândi la o bancă centrală al cărei palmares a fost la fel de lamentabil ca Banca Centrală Europeană”, comentează în Bloomberg analistul economic Richard Cookson.
Cel puțin Turcia are scuza că se află sub conducerea lui Recep Erdogan, ale cărui contribuții în economie sunt la fel de „importante” ca cele ale lui Vladimir Putin în diplomația internațională.
BCE s-a pus acum într-o poziție imposibilă: inflația ținută sub 2% pare o glumă proastă. În mod direct, nu mai este o bancă centrală care vizează inflația.
Acest fapt a devenit din ce în ce mai evident cu fiecare lună care trece. La ultima numărătoare, inflația din zona euro a atins un nivel record de 8,1%.
La 8,7%, rata inflației din Germania este mult mai mare acum decât a fost în orice moment din anii 1970. Numai în mintea BCE ar fi fost altceva decât o nebunie să fi lăsat rata dobânzii cheie neschimbată la minus 0,5% pe toată durata acestui val inflaționist.
Nici la ultima întâlnire nu a făcut nimic la tarife. Dar, cel puțin, a recunoscut în sfârșit că inflația se extinde și se accelerează, ceea ce era de mult timp evident pentru oricine nu era BCE.
Având în vedere cât de puține lucruri a promis să facă și cât de târziu a ajuns să se ocupe de inflație, previziunile sale par ridicole, cu excepția cazului în care rata inflației scade spontan. BCE se așteaptă ca inflația să ajungă la o medie de 6,8% în acest an, 3,5% anul viitor și 2,1% în 2024.
Da, a face ceva cu privire la deficite și ratele datoriilor este dureros. Dar a nu face nimic în privința lor atunci când inflația este mare și ratele cresc este, de asemenea, dureros.